În zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi, prorocilor. (Apocalipsa 10:7)
O luptă aprigă îi aşteaptă pe cei care vor să-şi supună tendinţele rele ce caută supremaţia. Pregătirea este o acţiune personală. Nu suntem mântuiţi în grup. Puritatea şi consacrarea unuia nu vor compensa lipsa acestor calităţi la altul. Deşi toate popoarele trebuie să se prezinte la judecată înaintea lui Dumnezeu, El va examina cazul fiecărei persoane cu o aşa minuţiozitate de parcă n-ar mai exista altă fiinţă pe pământ. Toţi oamenii trebuie să fie analizaţi şi găsiţi „fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta” (Efeseni 5:27).
Scenele legate de încheierea lucrării de ispăşire sunt solemne. Mizele sunt copleşitoare. Judecata se desfăşoară în prezent în sanctuarul din cer. Acest proces se continuă de mulţi ani. Curând – nimeni nu ştie cât de curând – se va ajunge la cazurile celor vii. Viaţa noastră trebuie cercetată în prezenţa înfricoşătoare a lui Dumnezeu. Datoria oricărui om în această perioadă este să acorde atenţie, mai presus de orice, avertizării lui Hristos: „Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă, căci nu ştiţi când va veni vremea aceea” (Marcu 13:33). „Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine” (Apocalipsa 3:3).
Când se va încheia cercetarea, destinul tuturor oamenilor va fi fost hotărât pentru viaţă sau moarte. Timpul de har se va încheia cu puţin înainte de venirea Domnului pe norii cerului. Hristos, privind în viitor la acel timp, declară în Apocalipsa: „Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe! Iată, Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta Lui” (Apocalipsa 22:11,12).
Cei drepţi şi cei răi vor trăi încă pe pământ în starea lor muritoare – oamenii vor sădi şi vor clădi, vor mânca şi vor bea, neştiind că sentinţa finală şi irevocabilă a fost pronunţată în sanctuarul de sus. Înainte de potop, după ce Noe a intrat în corabie, Dumnezeu a închis uşa după el, iar nelegiuiţii au rămas afară. Dar timp de şapte zile, oamenii, neştiind că soarta lor a fost pecetluită, şi-au continuat viaţa nepăsătoare şi iubitoare de plăceri şi şi-au bătut joc de avertismentele privind judecata iminentă. „Tot aşa”, spune Mântuitorul, „va fi şi la venirea Fiului omului” (Matei 24:39).
Tragedia veacurilor, pp. 490-491
