Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos cel neprihănit. (1 Ioan 2:1)
Isus este Apărătorul nostru, Marele nostru Preot, Mijlocitorul nostru. Noi ne aflăm în situaţia în care se aflau israeliţii în Ziua Ispăşirii. În momentul când marele-preot intra în Locul Preasfânt, care reprezintă locul unde pledează acum Marele nostru Preot, şi stropea sângele ispăşitor pe scaunul harului, afară nu era adusă nicio jertfă. În timp ce preotul mijlocea înaintea lui Dumnezeu, fiecare inimă trebuia să fie plecată adânc, implorând iertare pentru păcat.
Tipul s-a întâlnit cu antitipul în moartea lui Hristos, Mielul junghiat pentru păcatele lumii. Marele nostru Preot a adus singura jertfa care are valoare pentru mântuirea noastră. Când S-a oferit pe Sine pe cruce, a fost făcută o ispăşire desăvârşită pentru păcatele poporului. Noi stăm acum în curtea exterioară, aşteptând cu dor fericita nădejde, arătarea în slavă a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. Afară nu mai trebuie aduse jertfe, fiindcă Marele-Preot îşi împlineşte lucrarea în Locul Preasfânt. În mijlocirea Sa ca Apărător al nostru, Hristos nu are nevoie de meritul nimănui, de mijlocirea nimănui. El este singurul purtător al păcatului, singura jertfă pentru păcat. Rugăciunea şi mărturisirea trebuie înălţate la Acela care a intrat o dată pentru totdeauna în Locul Preasfânt. El va mântui în chip desăvârşit pe toţi aceia care vin la El prin credinţă. El trăieşte pururea ca să mijlocească pentru noi. […]
Hristos L-a reprezentat pe Tatăl înaintea lumii şi îi reprezintă înaintea lui Dumnezeu pe cei aleşi în care a refăcut chipul moral divin. Ei sunt moştenirea Lui. El le spune: „Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl.” Niciun om „nu cunoaşte deplin pe Fiul, în afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, în afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere”. Niciun preot, niciun om religios nu îl poate descoperi pe Tatăl vreunui fiu sau vreunei fiice a lui Adam. Noi avem un singur Apărător, un singur Mijlocitor care poate să ierte fărădelegea. Să nu ni se umple atunci inimile cu recunoştinţă faţă de Acela care L-a dat pe Isus ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre? Gândiţi-vă adânc la dragostea pe care ne-a arătat-o Tatăl, la dragostea pe care a manifestat-o faţă de noi. Nu putem măsura dragostea Sa; pentru că nu există unitate de măsură. Putem măsura infinitul? Nu putem decât să arătăm spre Calvar, spre Mielul înjunghiat de la întemeierea lumii.
Signs of the Times, 28 iunie 1899
