Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine. (Ioan 17:1)
Dar planul de mântuire are un scop mai larg şi mai profund decât mântuirea omului. Nu numai pentru acest lucru a venit Hristos pe pământ; El a venit nu doar ca locuitorii acestei mici lumi să poată privi Legea lui Dumnezeu aşa cum se cuvenea, ci ca să apere caracterul lui Dumnezeu înaintea Universului. Spre acest rezultat al marii Sale jertfe – spre influenţa ei asupra fiinţelor inteligente din alte lumi, dar şi asupra omului – a privit Mântuitorul chiar înaintea crucificării Sale, când a spus: „Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Şi, după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii” (Ioan 12:31-32). Actul lui Hristos de a muri pentru salvarea omului nu numai că avea să facă cerul accesibil pentru om, ci, înaintea întregului Univers, avea să-I justifice pe Dumnezeu şi pe Fiul Său în modul lor de a trata răzvrătirea lui Satana. Avea să întărească perpetuarea Legii lui Dumnezeu şi avea să descopere natura şi rezultatele păcatului.
De la început, marea luptă se dăduse în legătură cu Legea lui Dumnezeu. Satana căutase să demonstreze că Dumnezeu ar fi nedrept, că Legea Sa ar fi greşită şi că binele Universului cerea ca ea să fie schimbată. Atacând legea, el ţintea să răstoarne autoritatea Autorului ei. În această luptă, trebuia să se vadă dacă principiile divine erau deficiente şi supuse schimbării sau desăvârşite şi imuabile.
Când a fost aruncat din ceruri, Satana s-a hotărât să facă pământul împărăţia sa. Când i-a ispitit şi i-a înfrânt pe Adam şi pe Eva, el a crezut că a câştigat stăpânirea asupra acestui pământ: „pentru că”, spunea el, „ei m-au ales în calitate de conducător al lor”. El pretindea că iertarea era imposibil de acordat păcătosului şi că, de aceea, fiinţele ce compuneau neamul omenesc căzut erau de drept supuşii lui, iar lumea era a lui. Dar Dumnezeu a dat pe singurul Său Fiu scump – Unul egal cu Sine – ca să poarte pedeapsa nelegiuirii şi a oferit astfel o cale prin care ei să poată fi readuşi în graţia Sa şi în căminul lor din Eden. Hristos S-a angajat să-l răscumpere pe om şi să salveze lumea din mâna lui Satana. Marea luptă a început în ceruri şi avea să fie decisă în acelaşi loc, pe acelaşi teren pe care Satana îl pretindea ca fiind al lui.
Patriarhi şi profeţi, pp. 68-69
