Nenorocirea nu va veni de două ori. (Naum 1:9)
Revolta lui Satana urma să constituie pentru întregul univers, de-a lungul veşniciei, o dovadă cu privire la natura şi consecinţele teribile ale păcatului. Conducerea lui Satana şi efectele ei asupra oamenilor şi îngerilor aveau să arate care este rezultatul respingerii autorităţii divine şi aveau să confirme că bunăstarea tuturor fiinţelor create de Dumnezeu depinde de existenţa guvernării şi legii Sale. Astfel, istoria acestui teribil experiment de rebeliune urma să fie un avertisment veşnic pentru toate fiinţele sfinte, care să le împiedice să mai fie înşelate cu privire la natura încălcării legii şi să le ferească de păcat şi de pedeapsa pentru acesta.
Marele uzurpator a continuat să se declare nevinovat până la încheierea luptei din ceruri. Când s-a anunţat că el şi toţi simpatizanţii lui trebuiau să fie expulzaţi din locuinţele fericirii, conducătorul rebel şi-a declarat cu îndrăzneală dispreţul faţă de Legea Creatorului, reafirmându-şi pretenţia că îngerii nu trebuiau să fie controlaţi, ci lăsaţi să-şi urmeze propria voinţă, care avea să-i călăuzească întotdeauna corect. A denunţat preceptele divine ca fiind o restrângere a libertăţii şi a declarat că scopul lui este acela de a se asigura că legea va fi desfiinţată, pentru ca, eliberate de această restricţie, fiinţele cereşti să poată atinge un nivel superior al existenţei.
Satana şi îngerii lui, de comun acord, au aruncat vina pentru rebeliunea lor asupra lui Hristos, declarând că, dacă n-ar fi fost mustraţi, nu s-ar fi răsculat niciodată. Astfel, încăpăţânaţi şi sfidători în necredinţa lor, încercând fără succes să răstoarne guvernarea lui Dumnezeu, însă pretinzând blasfemator că sunt victime inocente ale unei puteri tiranice, arhirebelul şi toţi simpatizanţii lui au fost, în cele din urmă, alungaţi din cer (vezi Apocalipsa 12:7-9).
Acelaşi spirit care a insuflat rebeliune în cer inspiră rebeliune şi pe pământ. Satana a apelat în cazul oamenilor la acelaşi procedeu folosit cu îngerii. Spiritul lui domneşte acum în rândul fiilor neascultării. Ca şi el, aceştia caută să desfiinţeze restricţiile Legii lui Dumnezeu şi le promit oamenilor libertate în urma încălcării ei. Mustrarea păcatelor trezeşte şi acum ură şi opoziţie. Când avertizările lui Dumnezeu sunt prezentate conştiinţei, Satana îi face pe oameni să-şi justifice păcatele şi să caute compasiunea celorlalţi.
Tragedia veacurilor, pp. 499-500
