Deci, dacă vă vor zice: „Iată-L în pustie”, să nu vă duceţi acolo! „Iată-L în odăiţe ascunse”, să nu credeţi. (Matei 24:26)
Dar poporul lui Dumnezeu nu va fi indus în eroare. Învăţăturile acestui fals hristos nu sunt în acord cu Scripturile. Binecuvântarea lui va fi rostită pentru închinătorii la fiară şi la chipul ei, exact acea categorie de oameni peste care Biblia declară că se va revărsa mânia neamestecată a lui Dumnezeu. În plus, lui Satana nu-i va fi permis să contrafacă modul în care va veni Hristos. Mântuitorul Şi-a avertizat poporul în legătură cu amăgirea privind acest eveniment şi a precizat clar cum va veni a doua oară. […] „Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului” (Matei 24:27). Falsificarea acestei veniri nu este posibilă. Ea va fi universal recunoscută şi văzută.
Numai cercetătorii conştiincioşi ai Scripturilor care au iubit adevărul vor fi feriţi de această puternică amăgire ce va cuceri lumea. Prin mărturia Bibliei, aceştia îl vor identifica pe amăgitorul deghizat. În dreptul tuturor va veni vremea punerii la probă. Creştinul autentic va ieşi în evidenţă ca urmare a selecţiei făcute în virtutea acestei ispite. Sunt cei din poporul lui Dumnezeu atât de ferm bazaţi în prezent pe Cuvântul Său, încât să nu cedeze dovezilor date de simţuri? Vor rămâne ei devotaţi, într-o asemenea criză, Bibliei şi numai Bibliei? Satana îi va împiedica, dacă va fi posibil, să dobândească pregătirea necesară pentru a rezista în ziua aceea. El va aranja lucrurile în aşa fel încât să le pună piedici în cale, să-i încurce cu valori pământeşti, să-i facă să poarte poveri grele şi apăsătoare, pentru ca inima lor să fie supraîncărcată cu preocupările vieţii acesteia, iar ziua încercării să vină peste ei ca un hoţ.
Deoarece legea dată de diferiţi conducători din creştinism împotriva păzitorilor poruncilor îi va priva pe aceştia de protecţia statului şi îi va lăsa la dispoziţia celor care le doresc sfârşitul, copiii lui Dumnezeu vor fugi din oraşe şi sate, vor forma comunităţi şi vor locui în cele mai pustii şi mai singuratice locuri. Mulţi îşi vor găsi refugiul în fortăreţele munţilor. Asemenea creştinilor din văile Piemontului, ei vor face din înălţimile pământului adăpostul lor şi îi vor mulţumi lui Dumnezeu pentru „stâncile întărite” (Isaia 33:16). Mulţi însă, din toate ţările şi din toate clasele, de sus şi de jos, bogaţi şi săraci, negri şi albi, vor cădea pradă celei mai nedrepte şi mai crunte robii.
Tragedia veacurilor, pp. 625-626
