Abia a zărit Ahab pe Uie şi i-a zis: „Tu eşti acela care nenoroceşti pe Israel?” (1 Împăraţi 18:17)
Cei care respectă Legea lui Dumnezeu sunt acuzaţi că au atras aceste pedepse asupra lumii şi sunt consideraţi cauza calamităţilor teribile ale naturii, cauza luptei şi a vărsării de sânge dintre oameni, care umplu pământul de nenorocire. Puterea care a însoţit ultima avertizare îi înfurie pe cei răi. Mânia lor se aprinde împotriva tuturor celor care au acceptat mesajul, iar Satana va provoca şi mai mult spiritul de ură şi de persecuţie.
Când prezenţa lui Dumnezeu a fost retrasă, în cele din urmă, din dreptul naţiunii iudaice, preoţii şi poporul n-au ştiut nimic. Deşi erau sub stăpânirea lui Satana şi erau mânaţi de patimile cele mai îngrozitoare şi mai dăunătoare, ei încă se considerau aleşii lui Dumnezeu. Slujba la Templu continua; jertfele erau aduse pe altarele lui profanate şi zilnic era invocată binecuvântarea divină asupra unui popor vinovat de sângele scumpului Fiu al lui Dumnezeu, popor care acum căuta să-i ucidă pe slujitorii şi pe apostolii Săi. În acelaşi fel, locuitorii pământului nu vor şti când se va pronunţa sentinţa irevocabilă în sanctuarul ceresc şi când soarta lumii va fi decisă pentru totdeauna. Formele religioase vor fi continuate de un popor căruia i-a fost retras, în final, Duhul lui Dumnezeu. Zelul satanic, pe care prinţul răului îl va insufla oamenilor în vederea împlinirii planurilor lui malefice, se va asemăna cu zelul pentru Dumnezeu.
Pentru că Sabatul va deveni punctul special de dispută în lumea creştină, iar autorităţile religioase şi civile se vor uni să impună păzirea duminicii, refuzul persistent al unei mici minorităţi de a se supune cerinţei generale va face din ea obiectul repulsiei universale. Se va susţine că puţinii oameni care se opun unei instituţii a bisericii şi unei legi a statului nu mai trebuie toleraţi, că este mai bine ca ei să sufere decât ca ţări întregi să fie aruncate în anarhie şi confuzie. […] Acest argument va părea convingător. În cele din urmă, se va emite un decret împotriva celor care sfinţesc Sabatul conform poruncii a patra, decret prin care se va stabili că merită pedeapsa cea mai severă şi care le va da oamenilor libertatea ca, după un anumit timp, să-i omoare. Catolicismul din Lumea Veche şi protestantismul apostat din Lumea Nouă vor adopta poziţii similare împotriva celor care respectă toate principiile divine.
Tragedia veacurilor, pp. 614-616
