Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! (Apocalipsa 18:4)
Am văzut îngeri grăbindu-se încoace şi încolo în cer, coborând către pământ şi urcând apoi iarăşi la cer, pregătindu-se pentru împlinirea unui eveniment important. Apoi am văzut un alt înger puternic care avea însărcinarea să coboare pe pământ şi să-şi unească glasul cu al celui de-al treilea înger şi să dea putere şi energie mesajului său. Slavă şi o mare putere au fost date îngerului şi, când a coborât, pământul a fost luminat de slava lui. Lumina care-l însoţea pe acest înger pătrundea pretutindeni, în timp ce el striga cu un glas puternic: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte.” Mesajul căderii Babilonului, aşa cum a fost dat de cel de-al doilea înger, este repetat, fiind menţionate în plus stricăciunile care au intrat în biserici din 1844. Lucrarea acestui înger vine chiar la timp pentru a se alătura ultimei mari lucrări a mesajului celui de-al treilea înger, în timp ce se transformă într-o mare strigare. Iar cei din poporul lui Dumnezeu sunt astfel pregătiţi să rămână în picioare în ceasul ispitei pe care urmează s-o înfrunte în curând. Am văzut o lumină puternică asupra lor, iar ei s-au unit pentru a vesti fără frică mesajul celui de-al treilea înger.
Au fost trimişi îngeri în ajutorul puternicului înger din cer şi am auzit voci care păreau să se audă pretutindeni: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.” Acest mesaj părea să fie un adaos la cel de-al treilea mesaj, alăturându-i-se aşa cum strigătul de la miezul nopţii se alăturase mesajului celui de-al doilea înger, în 1844. Slava lui Dumnezeu era asupra sfinţilor răbdători şi aşteptători, iar ei au dat fără teamă ultima avertizare solemnă, vestind căderea Babilonului şi chemându-i pe cei care aparţineau poporului lui Dumnezeu să-l părăsească pentru a nu avea parte de soarta teribilă a cetăţii.
Lumina care a fost revărsată asupra aşteptătorilor a pătruns pretutindeni, iar cei din biserici, care aveau ceva lumină, care nu auziseră şi nu respinseseră cele trei mesaje, au răspuns chemării şi au părăsit bisericile căzute. Mulţi fuseseră conştienţi de aceste mesaje ani întregi, de când fuseseră date, şi lumina a strălucit asupra lor, iar ei au avut privilegiul să aleagă viaţa sau moartea. Unii au ales viaţa şi au luat poziţie alături de cei care-L aşteptau pe Domnul lor şi păzeau toate poruncile Lui.
Scrieri timpurii, pp. 277-278
