De aceea, iată, vin zile când voi pedepsi idolii Babilonului. Atunci toată ţara lui va fi acoperită de ruşine. (Ieremia 51:47)
În acelaşi fel va fi proclamat şi mesajul îngerului al treilea. Când va veni timpul să fie proclamat cu mare putere, Domnul va lucra prin oameni umili, conducând mintea celor care se dedică slujirii Sale. Aceştia vor fi calificaţi mai degrabă prin ungerea Duhului Său decât prin instruirea dată de instituţiile de învăţământ. Bărbaţi ai credinţei şi ai rugăciunii vor fi impulsionaţi să meargă cu zel sfânt şi să proclame cuvintele date de Dumnezeu. Păcatele Babilonului vor fi scoase la lumină. Rezultatele îngrozitoare ale impunerii datinilor bisericii de către autoritatea civilă, invazia spiritismului, progresul ascuns, dar rapid, al puterii papale, toate vor fi demascate. Prin aceste avertizări solemne, oamenii vor fi treziţi. Mii şi mii de persoane, care n-au auzit niciodată cuvinte ca acestea, vor sta să asculte. Ele vor auzi cu uimire mărturia că Babilonul este biserica decăzută din cauza ereziilor şi a păcatelor ei, pentru că a respins adevărul trimis din cer pentru ea. Când oamenii merg la preoţii lor cu întrebarea răscolitoare: „Sunt aceste lucruri adevărate?”, aceştia le prezintă istorii inventate şi prezic lucruri plăcute pentru a le potoli temerile şi a le linişti conştiinţa trezită. Dar, întrucât mulţi refuză să se mulţumească doar cu autoritatea oamenilor şi cer un clar „aşa zice Domnul”, preoţii şi pastorii bisericilor populare, ca şi fariseii din vechime, înfuriaţi că autoritatea le este pusă la îndoială, vor cataloga mesajul ca fiind de la Satana şi vor instiga mulţimile iubitoare de păcat să-i insulte şi să-i persecute pe cei care îl prezintă.
Pe măsură ce controversa se extinde şi mintea oamenilor este atrasă către Legea lui Dumnezeu călcată în picioare, Satana se agită. Puterea care însoţeşte mesajul nu va face decât să-i înfurie şi mai mult pe cei care i se împotrivesc. Preoţii şi pastorii vor face eforturi aproape supraomeneşti să oprească lumina, ca nu cumva să lumineze peste turma lor. Ei se vor strădui să descurajeze discutarea acestor probleme vitale, prin toate mijloacele de care vor dispune. Biserica va face apel la braţul tare al puterii civile şi, în acest demers, susţinătorii papalităţii şi protestanţii se vor uni. Pe măsură ce mişcarea pentru impunerea păzirii duminicii va deveni mai îndrăzneaţă şi mai hotărâtă, se va recurge la lege în lupta contra păzitorilor poruncilor lui Dumnezeu. Ei vor fi ameninţaţi cu amenzi şi închisoare, iar unora le vor fi oferite poziţii de răspundere şi alte recompense şi avantaje pentru a fi ademeniţi să renunţe la credinţa lor. Dar răspunsul lor ferm va fi: „Arătaţi-ne din Cuvântul lui Dumnezeu greşeala noastră.”
Tragedia veacurilor, pp. 606-607
