Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. Acestea sunt duhuri de draci. (Apocalipsa 16:13,14)
Am văzut că cei credincioşi trebuie să cunoască în profunzime adevărul prezent, un adevăr pe care vor fi nevoiţi să-l susţină din Scriptură. Ei trebuie să conştientizeze care este starea omului în moarte, deoarece spiritele demonilor vor continua să li se arate, mărturisind că sunt rudele şi prietenii lor iubiţi, şi le vor transmite învăţături nebiblice. Spiritele vor face tot ce le stă în putere pentru a fi bine primite şi vor face minuni înaintea oamenilor pentru a-şi întări declaraţiile. Cei din poporul lui Dumnezeu trebuie să fie pregătiţi să combată aceste spirite cu adevărul biblic, care spune că morţii nu ştiu nimic şi că cei care li se arată sunt duhuri de demoni.
Trebuie să cercetăm bine temelia credinţei noastre, pentru că va trebui să aducem dovezi biblice. Această rătăcire se va răspândi şi va trebui să ne luptăm cu ea faţă în faţă, iar dacă nu suntem pregătiţi pentru aceasta, vom fi prinşi în capcană şi biruiţi. Dacă însă vom face tot ce ţine de noi pentru a fi gata de lupta care ne stă în faţă, Dumnezeu îşi va face partea şi braţul Său atotputernic ne va proteja. El îşi va trimite mai degrabă toţi îngerii din slavă în ajutorul celor credincioşi, pentru a face un zid în jurul lor, decât să-i lase pradă amăgirii şi să-i vadă rătăciţi de minunile mincinoase ale lui Satana.
Am văzut rapiditatea cu care se răspândea această amăgire. Mi-a fost arătat un tren care mergea cu viteza fulgerului. Îngerul m-a îndemnat să mă uit cu atenţie. Mi-am fixat privirea asupra trenului: părea că lumea întreagă se afla în vagoane, că nu se putea să fi rămas vreun om pe dinafară, îngerul a spus: „Se strâng în snopi, gata de foc.” Apoi mi-a arătat pe cel care conducea locomotiva, care părea o persoană deosebită, plină de nobleţe, faţă de care toţi pasagerii îşi arătau admiraţia şi respectul. Eram nedumerită şi l-am întrebat pe îngerul meu însoţitor cine era. Mi-a spus: „Este Satana. El este conducătorul sub chipul unui înger de lumină. El a luat lumea în robie. Oamenii sunt pradă unei lucrări de rătăcire, ca să creadă o minciună şi să fie condamnaţi. Slujitorul de lângă el, care-i al doilea după el în ierarhie, este mecanicul trenului, iar alţi slujitori de-ai lui sunt folosiţi în slujbe diferite, după cum are nevoie de ei, cu toţii mergând cu viteza fulgerului către pierzare.” L-am întrebat pe înger dacă nu cumva a mai rămas cineva. M-a îndemnat să mă uit în direcţia opusă şi am văzut un mic grup de oameni, călătorind pe o cărare îngustă. Toţi păreau strâns uniţi prin adevăr.
Scrieri timpurii, pp. 262-263
