Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul! (Apocalipsa 14:13)
Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al mâniei Lui.” Pietre mari de grindină, fiecare cântărind „aproape un talant”, cad din cer şi distrug totul (Apocalipsa 16:19,21). Cele mai impozante oraşe ale pământului sunt acum culcate la pământ. Palate maiestuoase, în care bogaţii şi-au risipit averile pentru a se slăvi pe ei înşişi, se prăbuşesc înaintea ochilor lor. Zidurile închisorilor sunt spulberate, iar copiii lui Dumnezeu, închişi pentru credinţa lor, sunt eliberaţi.
Mormintele se deschid şi „mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică şi alţii, pentru ocară şi ruşine veşnică” (Daniel 12:2). Toţi cei care au murit crezând ferm în mesajul celui de-al treilea înger ies din morminte într-un corp nou, ca să audă legământul de pace al lui Dumnezeu cu cei care au păzit Legea Sa. „Cei ce L-au străpuns” (Apocalipsa 1:7), cei care au ridiculizat agonia morţii lui Hristos, precum şi cei mai violenţi oponenţi ai adevărului şi ai poporului Său sunt înviaţi ca să-L vadă în glorie şi să vadă onoarea care li se acordă celor credincioşi şi ascultători.
Nori groşi acoperă încă cerul. Totuşi soarele pătrunde din loc în loc, părând un ochi răzbunător al lui Iehova. Fulgere înspăimântătoare ţâşnesc din cer, învăluind pământul într-o pânză de flăcări. Peste zgomotul infernal al tunetului, voci misterioase şi terifiante anunţă soarta păcătoşilor. Cuvintele nu sunt inteligibile pentru toţi, dar sunt clar înţelese de învăţătorii falşi. Cei care cu puţin timp înainte erau atât de îndrăzneţi, de lăudăroşi şi de sfidători şi atât de cruzi cu credincioşii care au păzit poruncile lui Dumnezeu sunt acum copleşiţi de groază şi se cutremură de frică. Bocetele lor acoperă zgomotul elementelor naturii. Demonii îi recunosc divinitatea lui Hristos şi tremură înaintea puterii Sale, în timp ce oamenii cer îndurare şi se târăsc într-o groază disperată.
Profeţii din vechime, când au privit în viziune sfântă ziua lui Dumnezeu, au spus: „Gemeţi, căci ziua Domnului este aproape; ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic!” (Isaia 13:6). „Intră în stânci şi ascunde-te în ţărână de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui!” (Isaia 2:10).
Tragedia veacurilor, pp. 637-638
