Gemeţi, păstori, şi strigaţi! Tăvăliţi-vă în cenuşă, povăţuitori ai turmelor! Căci au venit zilele junghierii voastre. (Ieremia 25:34)
Preoţii şi pastorii care au sacrificat adevărul pentru a fi pe placul oamenilor îşi dau seama acum de caracterul şi influenţa învăţăturilor lor. Este evident că ochiul atotştiutor i-a urmărit când erau la amvon, când mergeau pe stradă, când se amestecau printre oameni în diferitele împrejurări ale vieţii. Orice sentiment, orice rând scris, orice cuvânt rostit şi orice faptă care i-a determinat pe oameni să stea liniştiţi la adăpostul minciunii au fost seminţe semănate. Acum ei văd recolta în sufletele nenorocite şi pierdute din jurul lor. […]
Pastorii, preoţii şi enoriaşii lor înţeleg că n-au întreţinut o adevărată legătură cu Dumnezeu. Ei văd că s-au revoltat împotriva Autorului oricărei legi drepte şi adevărate. Respingerea principiilor divine a făcut să ţâşnească mii de izvoare de răutate, discordie, ură, nelegiuire, până când pământul a devenit un vast câmp de luptă, o cloacă de decadenţă. Aceasta este priveliştea pe care o văd acum cei care au respins adevărul şi au ales să trăiască în eroare. Nicio limbă nu poate exprima dorinţa arzătoare a celor neascultători şi necredincioşi după ceea ce au pierdut pentru totdeauna: viaţa veşnică. Bărbaţi pe care lumea i-a venerat pentru talentele şi elocvenţa lor văd acum aceste lucruri în adevărata lor lumină. Ei îşi dau seama ce au pierdut prin călcarea legii şi, căzând la picioarele celor a căror credincioşie au dispreţuit-o şi au ridiculizat-o, recunosc faptul că Dumnezeu i-a iubit.
Oamenii văd că au fost duşi în eroare. Ei se învinuiesc unii pe alţii că au ajuns la dezastru, dar se unesc pentru a-i copleşi cu cele mai înverşunate condamnări pe pastorii şi preoţii lor. Aceştia au profetizat lucruri plăcute la auz şi i-au făcut pe ascultătorii lor să ignore Legea lui Dumnezeu şi să-i persecute pe cei care o păzeau. Acum, în disperare, aceşti pastori şi preoţi mărturisesc înaintea lumii amăgirea la care au recurs. Masele sunt înfuriate. „Suntem pierduţi!”, strigă oamenii, „şi voi sunteţi cauza pieirii noastre.” Se întorc împotriva falşilor păstori. Exact aceia care în trecut erau admiratorii lor cei mai mari vor rosti împotriva lor cele mai îngrozitoare blesteme. Exact mâinile care îi încoronaseră cu lauri se vor ridica să-i distrugă. Armele care erau destinate să-i ucidă pe urmaşii lui Dumnezeu sunt acum folosite pentru a-i distruge pe adversara lor. Pretutindeni este luptă şi vărsare de sânge.
Tragedia veacurilor, pp. 654-656
