Cei 144 000

Apoi m-am uitat şi iată că Mielul stătea pe Muntele Sionului şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scrise pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său. (Apocalipsa 14:1)

Pe marea de cristal din faţa tronului, acea mare de sticlă ce străluceşte atât de puternic de slava lui Dumnezeu încât pare amestecată cu foc, sunt adunaţi „biruitorii fiarei, ai icoanei ei, ai semnului ei şi ai numărului numelui ei”. Împreună cu Mielul pe Muntele Sionului, „cu alăutele lui Dumnezeu în mână”, stau cei 144 000 care au fost răscumpăraţi dintre oameni şi, ca vuietul unor ape mari şi ca bubuitul unui tunet puternic, se aude „glasul… celor ce cântă cu alăuta”. Ei cântă „o cântare nouă” înaintea tronului, o cântare pe care niciun om nu poate s-o cânte, cu excepţia celor 144 000. Este cântarea lui Moise şi a Mielului, cântarea eliberării. Nimeni în afară de cei 144 000 nu poate să înveţe acea cântare, deoarece este cântarea experienţei lor, o experienţă pe care au avut-o doar ei. „Ei… [îl] urmează pe Miel oriunde merge El.” Fiind înălţaţi de pe pământ dintre cei vii, ei sunt consideraţi „cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel”. „Aceştia vin din necazul cel mare.” Au trecut printr-un timp de criză cum n-a mai fost de când sunt popoarele pe pământ; au rezistat groazei asemănătoare cu cea din timpul nopţii de luptă a lui Iacov şi au stat fără mijlocitor în timpul revărsării finale a pedepselor lui Dumnezeu. Dar au fost eliberaţi, căci „şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului”. „În gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină” înaintea lui Dumnezeu. „Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie îşi va întinde peste ei cortul Lui.” Ei au văzut pământul devastat de foamete şi epidemii, au văzut soarele dogorindu-i pe oameni cu mare putere şi au suportat necazuri, foamete şi sete. Dar „nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete, nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor” (Apocalipsa 15:2,3; 14:1-5; 7:14-17).[…]

De același autor

Sfârșitul luptei

Cerul începe în suflet

Au cunoscut, din propria experienţă dureroasă, grozăvia păcatului, puterea, vinovăţia şi nenorocirea lui, de aceea îl privesc cu silă.

Tragedia veacurilor, pp. 648-650

Comentariile sunt închise

Cei 144 000 1 pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.