Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata. (Apocalipsa 20:4)
Captivitatea lui Satana îi va produce poporului lui Dumnezeu bucurie şi încântare. Profetul spune: „Îţi va da Domnul odihnă după ostenelile şi frământările tale şi după aspra robie care a fost pusă peste tine ” (Isaia 14:3). […]
În timpul celor 1000 de ani dintre prima şi a doua înviere, are loc judecarea celor răi. Apostolul Pavel arată că această judecată este un proces care urmează după a doua venire. „De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor” (1 Corinteni 4:5). Daniel declară că, atunci când a venit Cel îmbătrânit de zile, „judecata a fost dată sfinţilor Celui Preaînalt” (Daniel 7:22). În timpul acesta, cei neprihăniţi domnesc în calitate de regi şi preoţi ai lui Dumnezeu. Ioan spune în Apocalipsa: „Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata”. „Ei vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani” (Apocalipsa 20:4,6). Aceasta este perioada în care, după cum a prezis apostolul Pavel, „sfinţii vor judeca lumea” (1 Corinteni 6:2). Împreună cu Hristos, ei îi judecă pe cei răi, raportând faptele lor la codul de legi, Biblia, şi hotărând în dreptul fiecărui caz în funcţie de faptele făcute în timpul vieţii. Pedeapsa pe care cei nelegiuiţi trebuie să o suporte este măsurată după faptele lor şi este scrisă în dreptul numelui lor în cartea morţii.
Satana şi îngerii lui sunt, de asemenea, judecaţi de Hristos şi de poporul Său. Pavel spune: „Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri?” (1 Corinteni 6:3). Şi Iuda declară: „El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa” (Iuda versetul 6). La finalul celor 1000 de ani, va avea loc a doua înviere. Atunci, cei răi se vor trezi dintre cei morţi şi se vor prezenta înaintea lui Dumnezeu pentru executarea sentinţei scrise. Astfel, după ce descrie învierea celor drepţi, profetul spune: „Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani” (Apocalipsa 20:5). La rândul lui, Isaia declară cu privire la cei nelegiuiţi: „Aceştia vor fi strânşi ca prinşi de război şi puşi într-o temniţă, vor fi închişi în gherle şi, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiţi” (Isaia 24:22).
Tragedia veacurilor, pp. 660-661
