DESCOPERIREA LUI ISUS HRISTOS, pe care I-a dat-o Dumnezeu ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut trimiţând prin îngerul Său la robul Său Ioan. (Apocalipsa 1:1)
Trăim într-un timp de schimbări masive. Ne pare aproape imposibil acum, mai ales pentru generaţia tânără, să concepem viaţa fără internet sau telefoane mobile, dar în urmă cu 25 de ani nu aveam, nici video player sau DVD player, nici PDA şi nici măcar computer. Numai aceste câteva articole ne-au schimbat vieţile la fel de mult precum toate invenţiile de la începutul timpului până la 1980.
Era în care autorul biblic a scris cartea Apocalipsa a fost martora unei schimbări importante în tehnologie. Începutul primului secol creştin a fost martor al tranziţiei de la scrierea cărţilor pe pergamente la codice. Un pergament era alcătuit dintr-o singură foaie lungă (făcută din pielea unui animal sau din trestie de papirus) rulată pe un băţ de lemn, în vreme ce codicele implica lipirea sau broşarea mai multor piese laolaltă la un capăt, ceea ce semăna destul de mult cu cartea de azi.
Înainte de timpul lui Ioan, nimeni nici măcar nu visa să poarte o „Biblie” cu sine. Pergamentele erau atât de grele şi voluminoase că nu încăpea nimic mai mult decât una dintre evangheliile Noului Testament pe unul singur. Codicele a însemnat o carte mai mică în mărime şi mai flexibilă. Codicele a făcut, de asemenea, posibil ca aceasta să fie mai mare în conţinut, ca şi când, de exemplu, ai face ca spaţiul de pe hard drive-ul tău să fie de zece ori mai mare. În timp ce pergamente de mărimea cărţii lui Isaia sau a Psalmilor erau de neconceput, acum era posibil să incluzi mai multe cărţi din Biblie într-un singur codice. Astfel codicele a înlocuit rapid pergamentul ca format ales. Excepţia majoră era sinagoga evreiască, pentru că încă păstra formatul pe pergament al Scripturii.
Scriitorii adeseori puneau titlurile cărţilor în afara pergamentelor, astfel încât cititorul să poată identifica conţinutul acestora fără a le deschide. Dar, odată cu apariţia codicelui, scribii adeseori puneau titlul unei lucrări pe primul rând. Astfel, „Descoperirea lui Isus Hristos” este mai mult decât primul rând al cărţii – este şi titlul.
Chiar de la început aflăm că Apocalipsa nu este descoperirea Orientului Mijlociu, a bisericii creştine sau a lumii islamice. Titlul cărţii nu este nici măcar „Descoperirea sfârşitului timpului” – este Descoperirea lui Isus Hristos. Oricât de greu de înţeles poate fi cartea, scopul ei principal este de a ne învăţa despre Isus. Dacă felul cum interpretez eu Apocalipsa nu conduce la o imagine mai clară a lui Hristos, poţi fi destul de sigur că nu am înţeles cu adevărat cartea.
Doamne, mulţumesc pentru progresele în tehnologie care au făcut Cuvântul Tău mai accesibil ca oricând. Dar, atunci când folosesc tehnologia sau Scriptura, ajută-mă să nu-L pierd din vedere pe Isus! Fie ca acest nou an să îmi aducă o imagine mai clară a Lui, o imagine mai clară despre cum ar fi trăit El viaţa pe care eu o înfrunt.
