Descoperirea lui Isus Hristos, PE CARE I-A DAT-O DUMNEZEU ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând prin îngerul Său LA ROBUL SĂU IOAN, care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos şi a spus tot ce a văzut. (Apocalipsa 1:1-2)
Când cea mai mare fiică a noastră avea doar cinci ani, vieţile noastre au scăpat de sub control. Soţia mea a rămas însărcinată cu cel de-al treilea copil al nostru. De ce scăpaseră vieţile noastre de sub control? Doar faceţi calculele. De la naşterea lui Kimberly înainte, familia noastră urma să aibă doi părinţi şi trei copii. Copiii urmau să fie mai mulţi decât adulţii, eu şi soţia mea!
Nu ştiu dacă a fost o idee bună sau nu, dar, după ce a apărut al treilea copil, am luat-o pe Tammy (cea mai mare fiică) deoparte şi i-am zis: „Ştii, Tammy, cu doi adulţi şi trei copii ne va fi foarte greu! De acum înainte, avem nevoie să ne ajuţi cu cei mici şi să fii pe jumătate părinte. Crezi că ai putea fi micul nostru ajutor?”
A fost de acord? Normal! Îţi vine în minte expresia „a face pe şeful”? Deşi uneori am regretat acea conversaţie, Tammy s-a dovedit a fi cel mai eficient bucătar, îngrijitor al casei şi consilier familial! Recent, ne-am luat o vacanţă de familie. Tammy (în vârstă de 21 de ani acum) a făcut curat, a ajutat la împachetat, a pregătit toată mâncarea şi a încărcat maşina. Totul a fost făcut într-un mod excelent!
Dar, deşi rolurile sunt din când în când un pic neclare în familia noastră, nimeni nu pune la îndoială cine are ultimul cuvânt când vine vorba de copiii mai mici. Părinţii îl au! Oricând o lăsam pe Tammy să aibă grijă de cei mai mici, ea trebuia să facă întocmai cum spuneau părinţii ei.
Poziţiile de autoritate în Apocalipsa sunt asemănătoare. Autorul este Ioan, dar conţinutul cărţii vine de la Isus. În timp ce simbolurile reflectă lumea apostolului, Isus le-a ales („a facut-o cunoscut” – Apocalipsa 1:1). Apocalipsa nu este ideea lui Ioan. El a primit aceste lucruri printr-o viziune de la Isus Hristos. Deci autoritatea lui este ca aceea a profeţilor Vechiului Testament şi a apostolilor Noului Testament. „Cuvintele acestei prorocii” trebuie păzite (v. 3). Autoritatea lor este atât de incontestabilă, încât niciun cuvânt nu poate fi adăugat sau scos (Apocalipsa 22:18-19).
Înţelepciunea şi cunoaşterea lui Dumnezeu sunt cu siguranţă mai mari decât orice lucru scris în cartea Apocalipsa. Marele Dumnezeu S-a aplecat şi l-a folosit pe Ioan pentru a ne vorbi, în modul în care un părinte le vorbeşte unor copii de doi ani, coborându-se la nivelul lor şi folosind limbajul lor. Scripturile sunt cea mai clară mărturie pe care o avem despre Dumnezeu, una pe care putem să o înţelegem.
Doamne, îţi mulţumesc pentru că ai ajuns la mine prin cartea Apocalipsa. Te voi urma din toată inima astăzi.
