Eu, Ioan, FRATELE VOSTRU, CARE SUNT PĂRTAŞ CU VOI LA NECAZ, LA ÎMPĂRĂŢIE ŞI LA RĂBDAREA ÎN ISUS HRISTOS, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos. (Apocalipsa 1:9)
Este mult prea uşor să ţii predici despre suferinţele altora când tu nu ai experimentat situaţii similare. Îmi amintesc de un profesor iubit, a cărui soţie a murit de cancer. Amabilitatea lui faţă de fiecare student, în ciuda oribilei poveri pe care o purta la şcoală în fiecare zi, m-a umplut de respect. Puterea vieţii lui şi a prezentărilor lui pline de pasiune despre dragoste, căsătorie şi suferinţă în viaţa creştină mă zdruncina constant. Nu voiam decât să fiu ca el la sfârşitul studiilor mele.
Zi după zi ne vedeam din ce în ce mai rar profesorul, pentru că era din ce în ce mai multă nevoie să aibă grijă de soţia lui, a cărei stare se înrăutăţea. Din când în când, ne lăsa să aruncăm o privire dincolo de cortina tăriei lui stoice şi să simţim durerea prin care el şi soţia lui treceau. Înmormântarea a fost un moment incredibil în care cu toţii ne-am îmbrăţişat iubitul profesor în durerea lui spirituală şi emoţională. Cel care de atâtea ori ne fusese alături avea acum nevoie de sprijinul nostru.
Iubindu-l şi admirându-l pe acest om, îmi doream să fac sau să spun ceva ce ar fi putut fi de ajutor. În mintea mea, am cutreierat prin cei şapte ani de slujire, gândindu-mă la toate lucrurile geniale pe care s-ar fi putut să le fi spus la înmormântări. Totuşi niciodată nu pierdusem pe cineva care să îmi fi fost cu adevărat apropiat. Mătuşi, unchi şi părinţi erau încă în viaţă şi de bunicii mei fusesem oarecum departe.
Luându-mi profesorul deoparte într-o zi, i-am împărtăşit nişte gânduri teologice care speram că îi vor fi de ajutor în pierderea lui. Răspunsul lui m-a uluit. A fost singura dată când l-am văzut furios: „Să nu mai faci asta nimănui niciodată!” a spus. „Nimic din teologia aia nu valorează nici cât un gunoi acum. Nu ştii ce înseamnă să îţi pierzi soţia şi cuvintele tale doar înrăutăţesc situaţia.” Dacă pământul s-ar fi deschis în momentul acela, aş fi sărit bucuros înăuntru!
Doar cei care au suferit cu adevărat ştiu cum să îi consoleze pe cei în suferinţă, Ioan ştie prin ce trec din experienţă. Aceia care trec împreună prin suferinţe sau persecuţii adeseori ajung uniţi în moduri care elimină orice barieră. Rasa, cultura şi diferenţele confesionale contează prea puţin atunci când experimentezi consecinţele opoziţiei faţă de Evanghelie. A şti că ceilalţi au simţit ceea ce noi simţim are putere vindecătoare pentru propria noastră durere. Şi prin ceea ce am îndurat învăţăm cum să îi slujim pe alţii care suferă.
Doamne, ţine-mă departe de teologii ale succesului şi bogăţiei! Ajută-mă să îmbrăţişez lucrurile grele ale acestei vieţi! Fie ca rănile mele să aibă putere de vindecare în vieţile altora!
