ÎN ZIUA DOMNULUI eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe. (Apocalipsa 1:10)
Ce a vrut Ioan să zică prin „ziua Domnului”? Când a primit profetul viziunea?
Când au studiat acest text, cercetătorii au descoperit că nu este uşor să răspunzi la această întrebare. Ei oferă cel puţin cinci opţiuni plauzibile. Prima este sâmbăta, a şaptea zi a săptămânii în calendarul evreiesc, cunoscută evreilor drept Sabat. Scriptura se referă adeseori la Sabat ca la „ziua Domnului”. În Isaia 58, Domnul însuşi vorbeşte despre Sabat ca despre „ziua Mea sfântă”. Şi în Marcu 2:27-28, Isus declară că este „Domn al Sabatului”. Aşadar, o puternică opţiune biblică pentru a-l înţelege pe Ioan este că el făcea aluzii la aceste texte precedente pentru a identifica Sabatul ca ziua în care a apărut viziunea. De vreme ce acordă un mare interes poruncii Sabatului din capitolul 14, cred că aceasta este cea mai bună opţiune.
A doua opţiune este ziua numită acum duminică. Scrierile creştine din al doilea secol (aproape la vreo 35-40 de ani după cartea Apocalipsei) folosesc clar expresia „ziua Domnului” ca o figură de stil pentru duminică. Ideea s-a dezvoltat în relaţie cu faptul că Isus a înviat din morţi în prima zi a săptămânii (duminica), astfel că „ziua Domnului” ar putea face referire la asta. Dar nu avem nicio dovadă conform căreia creştinii primului secol ţineau duminica.
O a treia posibilitate este că Ioan se referea la ceea ce noi privim ca fiind Pastele. Isus a înviat duminica, prima zi a săptămânii. Creştinii serbau Paştele în jurul Paştelui evreiesc. Dacă profetul avea în minte lucrul acesta, el ne spune că a primit viziunea în primăvară, în jurul sezonului Paştelui evreiesc.
A patra – poate Ioan avea în minte Ziua Domnului din Vechiul Testament, o frază folosită în Biblie cu privire la intervenţia extraordinară a lui Dumnezeu la sfârşitul istoriei pământului. În acest caz, Descoperitorul ar spune ceva de genul: „Am avut această viziune având în minte sfârşitul lumii.”
A cincea – unele documente antice sugerează o zi specială „a împăratului” o dată pe an, când oamenii se adunau pentru închinare. Ioan s-ar putea să îşi fi arătat un pic dispreţul faţă de împăratul roman, afirmând că Dumnezeu a intervenit fix în ziua când inamicul părea să deţină controlul. Apocalipsa arată că Isus este Domnul, nu un împărat uman.
Nu strică să ne amintim că fiecare zi este un dar de la Dumnezeu. Fiecare zi este o zi „pe care a făcut-o Domnul” (Psalmii 118:24), un timp care să fie folosit pentru a-L slăvi pe El şi a fi o binecuvântare pentru ceilalţi. De fiecare zi trebuie să ne bucurăm cu mulţumire. Să ai o zi frumoasă astăzi!
Doamne, mi-ai oferit această zi. Ţi-o dau înapoi cu mulţumire. Îmi dedic toate gândurile şi acţiunile slujirii Tale.
