Ce vezi scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte biserici: LA EFES, SMIRNA, PERGAM, TIATIRA, SARDES, FILADELFIA Şl LAODICEEA. (Apocalipsa 1:11)
Cele şapte biserici sunt primele dintr-o serie de viziuni cu şapte din cartea Apocalipsa. Ioan descrie şapte biserici, şapte peceţi, şapte trâmbiţe şi şapte plăgi. O scenă introductivă precedă fiecare dintre aceste viziuni legate de cifra şapte. De exemplu, viziunea cu Hristos printre cele şapte sfeşnice (Apocalipsa 1:12-20) vine înaintea viziunii celor şapte scrisori (2:3). Scenele introductive sunt ca scene de fundal în faţa cărora are loc acţiunea fiecărei viziuni. Ca urmare, John Bowman (în Interpreter’s Dictionary of the Bible) demonstrează elocvent că Apocalipsa este modelată după forma unei piese vechi greceşti, cu şapte acte şi şapte scene jucate pe fundalul introducerii fiecărei viziuni.
În cartea Apocalipsa, Dumnezeu a folosit o formă cunoscută de teatru pentru a comunica un mesaj despre ceea ce este real în univers. În vreme ce actorii vorbesc despre lucruri care nu există ca şi când ar fi adevărate, teatrul poate fi un mijloc puternic pentru a exprima adevărul. Un fost student al meu, Dan, şi-a dorit dintotdeauna să devină un actor faimos. Poate de aceea sora lui Cindy a spus la înmormântarea tatălui lor că a fi pastor semăna destul de mult cu teatrul.
Oarecum spre surprinderea ei, Dan a intrat mai târziu în pastoraţie şi a descoperit că sora lui avea dreptate într-o oarecare măsură. El a descoperit că pastorii joacă un rol de mare putere şi influenţă. Ei îl reprezintă pe Dumnezeu în faţa oamenilor. Pastorii s-ar putea să aibă gânduri nepotrivite uneori, dar ei nu intenţionează să acţioneze conform lor, dezonorând Numele lui Hristos faţă de cei slabi, cei tineri sau cei necredincioşi.
De aceea, pastorii joacă un rol. Ei trebuie să stabilească un exemplu, pentru că ei îl reprezintă pe Hristos în lume. Ei trebuie să fie un model. În acelaşi timp, ei trebuie să pară suficient de deschişi, astfel încât oamenii să le împărtăşească durerile lor. Este o sarcină destul de provocatoare. Aşa că, atunci când Dan i-a spus lui Cindy că a decis să devină pastor, ea i-a răspuns: „Bine, Dany, asta este teatru.”
Rolul creştinului într-o lume seculară este la fel de plin de provocări. Trebuie să acţionăm având misiunea în minte şi totuşi să fim disponibili pentru cei în nevoie. Cine este suficient de priceput ca să facă faţă provocării? Nimeni, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă. El a ales un criminal cu un defect de vorbire ca să îl scoată pe poporul Său din Egipt (Moise). El l-a ales pe cel mai mic copil al unei familii pentru a ucide un uriaş (David). El a fost născut într-o iesle, şi totuşi a schimbat lumea. El apelează la ceea ce este puţin probabil pentru a face ceea ce pare imposibil. Şi El nu îi cheamă pe cei pregătiţi, ci îi pregăteşte pe cei pe care îi cheamă.
Doamne, ajută-mă să îmi port misiunea în minte în tot ceea ce fac şi spun astăzi!
