Şi, în mijlocul celor şapte sfeşnice, [am văzut] pe cineva care semăna cu Fiul omului… FAŢA LUI ERA CA SOARELE CÂND STRĂLUCEŞTE ÎN TOATĂ PUTEREA LUI. (Apocalipsa 1:13-16)
Apariţia lui Isus pe Patmos a fost orbitoare. La vederea Lui, Ioan a căzut de uimire (Apocalipsa 1:17). Isus nu mai semăna deloc cu fiinţa umană obişnuită pe care profetul o cunoscuse în Galileea. Care era semnificaţia acestei descrieri izbitoare? Pasajul Îl prezintă pe Isus orbitor şi impresionant, ca îngerul din Daniel 10. Dar El este chiar mai mult de atât. El are şi caracteristicile lui Dumnezeu. Părul ca lâna, comparaţia cu zăpada şi para focului sunt chiar caracteristicile celui îmbătrânit de zile din Daniel 7:9. Când El Se numeşte Cel dintâi şi Cel de pe urmă (Apocalipsa 1:17-18), fără îndoială El vine la Ioan ca Dumnezeul Vechiului Testament (Isaia 44:6; 48:12). Isus este cu adevărat o „stea” în toate sensurile cuvântului.
Îmi amintesc de ultimul articol al lui Ben Stein. Se plictisise să scrie despre celebrităţile de la Hollywood pentru că i se părea că sunt lucruri mai importante care să te entuziasmeze. Acestea sunt întocmai cuvintele lui:
„Nu mai cred că celebrităţile de la Hollywood sunt extrem de importante. Ele sunt toate la fel de încântătoare, persoane prietenoase şi m-au tratat mai bine decât meritam… [Dar] cum poate un bărbat sau o femeie care câştigă un salariu de opt cifre şi trăieşte intr-un lux nebun să fie starul lumii de astăzi, când prin „star” (stea în engl.) ne referim la cineva strălucitor şi puternic şi de dorit ca să fie un model? Adevăratele staruri nu se plimbă în limuzine… În timp ce fete vietnameze le fac unghiile. Ei pot fi oameni interesanţi şi drăguţi, dar nu mai sunt eroi pentru mine…
Un star adevărat… este soldatul american din Bagdad, care a văzut o fetiţă jucân-du-se cu o piesă de artilerie care nu explodase pe o stradă aproape de locul lui de pază. El a aruncat-o pe fetiţă deoparte şi s-a aruncat pe explozibil tocmai când exploda… Sunt multe alte staruri pe firmamentul american… poliţiştii bărbaţi şi femei care merg să patruleze în South Central (Los Angeles) şi care nu au nicio idee dacă se vor întoarce în viaţă. Infirmierii şi paramedicii care îi aduc pe oamenii care au fost implicaţi în accidente teribile şi îi pregătesc pentru operaţie, învăţătorii şi asistentele care îşi dedică viaţa îngrijirii copiilor cu autism, femeile şi bărbaţii amabili care lucrează în ospicii şi în secţiile de oncologie. Gândiţi-vă la fiecare pompier care urca pe scările din World Trade Center când turnurile au început să se prăbuşească.
Acum ştiţi cum văd eu un erou… Dumnezeu este real, nu o ficţiune…. Ne facem un bine atunci când ne dăm demisia din funcţia de regizor al filmului vieţii noastre şi îi cedăm Lui puterea. Am realizat că viaţa în slujba semenilor este singura care merită trăită… Acesta este cel mai înalt şi mai bun scop al meu ca om.”
Doamne, Îl numesc pe Isus regizorul vieţii mele. El este singurul meu erou de acţiune.
