CÂND L-AM VĂZUT, AM CĂZUT LA PICIOARELE LUI CA MORT. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel Viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor. (Apocalipsa 1:17-18)
Într-o zi, ceva ciudat ni s-a întâmplat mie şi familiei mele. Soţia mea şi cu mine petreceam după-amiaza făcând cumpărături împreună cu copiii noştri. Când ne întorceam acasă, am observat speriaţi că toate luminile din casă erau aprinse şi că un camion mare şi necunoscut era parcat pe aleea noastră. Am rămas împietriţi pentru cel puţin un minut, neştiind ce să facem. Cu teamă şi tremurând, am decis să las soţia şi copiii în maşină şi m-am dus să îl înfrunt pe intrus, oricine ar fi fost.
Nu am fost mai puţin şocat, dar mult mai uşurat, să descopăr că „intrusul” era tatăl soţiei mele. Bunicul decisese sub impulsul momentului să ne surprindă conducând 800 de mile spre Michigan de la ferma lui din Dakota de Nord. Şi ne-a surprins! Când nu ne-a găsit acasă, o femeie din vecini l-a ajutat să intre şi să se instaleze.
Acum, vizita bunicului nu ar fi fost atât de memorabilă dacă ar fi locuit în partea cealaltă a oraşului. La momentul acela, tatăl meu (care locuia în partea cealaltă a oraşului) adeseori trecea pe la noi fără să ne avertizeze ca să ne pregătim sau să stabilim ceva câtă vreme eram plecaţi. Dar ştiam că celălalt bunic era la 1 000 km depărtare! Nu ne aşteptam niciodată să apară neanunţat. Incidentul m-a ajutat să îi înţeleg puţin reacţia lui Ioan când L-a întâlnit pe Isus pe insula Patmos.
Vezi tu, Ioan îl ştia pe Isus cel întrupat destul de bine (vezi 1 Ioan). Dar asta se întâmplase în urmă cu 60 de ani, iar acum El era într-o altă parte a universului. Profetul cu siguranţă nu îl aştepta pe Hristos să apară vreodată în curtea lui din spate.
Nu numai asta, acest Isus avea aceste calităţi orbitoare pe care Ioan le asocia cu Dumnezeu însuşi. El este „Cel dintâi şi Cel de pe urmă”, termeni care îl descriu pe Domnul măreţ al Vechiului Testament (Isaia 44:6; 48:12). Isus vine la Ioan ca Dumnezeul Vechiului Testament, Cel care a făcut lumea, a dat Legea pe Muntele Sinai şi a umplut Templul cu slava Lui în zilele lui Solomon. Trebuie să fi fost un şoc zguduitor pentru Ioan. Drept urmare, el cade la pământ aşa cum ar face-o un mort dacă cineva l-ar ridica pe picioare. Buf! Era mai mult decât putea suporta.
Aceasta este descoperirea lui Isus Hristos. El este mai mult decât un om – El este Omul-Dumnezeu. Când, la fel ca Ioan, ne revenim după ce am înţeles lucrul acesta, putem fi pe deplin liniştiţi ştiind că El este capabil să ne ofere tot ceea ce avem nevoie, inclusiv viaţa veşnică.
Doamne, oferă-mi o sclipire din măreţia Ta astăzi! Vreau să umblu în adevărată umilinţă, o umilinţă care izvorăşte dintr-un simţământ al măreţiei Tale care întrece toate lucrurile!
