„Cercetaţi Scripturile, pentru că în ele socotiţi că aveţi viaţă veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Si nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţa.” Ioan 5:39-40
Satana turbează când vede că noi ne străduim să-L cunoaştem cu adevărat pe Dumnezeu, prin studiul Cuvântului Său. Pentru fiecare pas pe care noi îl facem către Hristos, el are pregătit un obstacol specific.
Una din aceste metode este de a face în aşa fel încât noi să începem studiul Bibliei de acolo de unde n-ar trebui. Dar există oare un punct de începere potrivit şi unul nepotrivit? Este aceasta o realitate? Mai ales pentru un începător? Te-ai hotărât vreodată să studiezi Biblia la rând, sfârşind numai prin a deveni o autoritate în cartea Genezei? Sau ai reuşit să ajungi până la Cronici? Odată am văzut în revista Reader’s Digest un articol intitulat „Am ajuns la Cronici!” Cred că acela a fost un articol care merită să fie tipărit într-o revistă atât de populară. Aşadar, diavolul va face tot ce-i stă în putinţă spre a ne împiedica să cunoaştem cu adevărat iubirea lui Dumnezeu. Este posibil să cunoşti foarte mult despre Dumnezeu şi aproape nimic despre iubirea Lui. Poţi cunoaşte istoria, profeţiile, fiarele profetice şi semnificaţia lor şi multe altele, şi totuşi să n-ai nici măcar habar de iubirea lui Isus. Există apoi aşa zişii intelectuali, cărora le place să discute pe teme religioase dar care petrec foarte puţină vreme studiind Cuvântul pentru a stabili şi Întreţine o legătură personală cu Dumnezeu. Ei petrec mult timp analizând pe Dumnezeu şi religia. Ceea ce caută ei de fapt, este o modalitate de a lăsa pe Dumnezeu la o parte, care să treacă drept metodă de închinare. Ei petrec o grămadă de timp căutând să afle răspunsul la întrebări ca: ce se va întâmplă cu o floare în ceruri dacă o vei culege? Sau: au îngerii pene la aripi, sau nu? Alţii lansează întrebări mai sofisticate. Numele lui Isus nu se menţionează mai deloc în toate aceste discuţii, iar Satana stă deoparte şi se bucură. Unii consideră că ceea ce este cu adevărat necesar este o schimbare în bine a comportamentului. Alţii depind de cei din jurul lor, şi viaţa lor spirituală oscilează în funcţie de cea a celor cu care au legături mai strânse. O altă categorie este reprezentată de aceia care abordează aspectul psihologic al vieţuirii omului, nepunâd pe Dumnezeu în centrul vieţii lor, concentrându-şi atenţia numai asupra lor, şi uitând pe Hristos. Alţii evadează de la ceea ce este mai important prin a fi tot timpul ocupaţi, încât nu mai au timp şi pentru Dumnezeu. Dar, în toate aceste cazuri, şi tot timpul, Dumnezeu este lângă noi, ajutându-ne chiar fără ca noi să avem habar, călăuzindu-ne, chiar fără să-I cerem aceasta, încercând mereu şi mereu să ne ajute să Îl cunoaştem pe EL, pe care a-L cunoaşte însemnează a avea viaţa.
Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden
