„Nu cel sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: ’Milă voiesc, iar nu jertfă!’ Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cel neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.” Matei 9:12-13
Într-o dimineaţă, unul din studenţii unui colegiu, care fusese de serviciu la ferma institutului, s-a întors la dormitor cu un sac de iută plin cu fulgi de cereale din acelea pentru consum uman. Îl luase de la fermă, unde se folosea că hrană pentru vaci. „Vacile pot mânca iarbă”, le-a zis el colegilor. „Fulgii o să-i mâncăm noi.” Şi a băgat sacul în dulap. Toţi studenţii din acea aripă a dormitorului veneau în fiecare dimineaţă la dulap să-şi ia porţia. De ce să plăteşti la cantină când poţi mânca pe gratis? Fulgii fuseseră daţi la vaci pentru că erau rămăşiţe măturate de prin depozitul fabricii – şi ei n-au ştiut asta decât după ce au găsit gândaci în ei. După ce au aflat, au hotărît că tot cantina era mai bună.
Niciodată nu simţi mai clar că este o idee bună să-ţi asiguri casa pentru cazuri de incendiu decât atunci când o vezi arzând. Nu simţi niciodată o nevoie mai arzătoare după benzină decât atunci când rămâi în pană pe şosea. Numai când eşti bolnav ai nevoie de doctor. „Este absurd, deci, să oferi serviciile unui doctor celor ce sunt sănătoşi, sau care îşi închipuie cel puţin că sunt sănătoşi. Trebuie să-i convingi mai întâi că sunt cu adevărat bolnavi, altfel nu vă vor mulţumi pentru osteneala voastră. Tot atât de absurd este să oferi pe Hristos aceluia a cărui inimă n-a fost încă zdrobită.” – Marea Lupta, pag. 264.
Simţământul nevoii este ceea ce contează în cea mai înaltă măsură. Acest simţămînt, la rândul lui, nu izvorăşte din nimic altceva decât din contemplarea iubirii lui Dumnezeu. Nu ai nevoie de nici un alt om care să te recomande lui Isus. Tot ceea ce trebuie să faci este să-ţi găseşti timp, deşi aceasta va fi greu la început, pentru a studia şi contempla cu perseverenţă descoperirea iubirii lui Dumnezeu, aşa cum este ea reprezentată de viaţă şi activitatea Domnului Isus Hristos raportată în Evanghelie. Aceasta este modalitatea cea mai eficientă de a ajunge să dobândeşti un simţământ al nevoii, care altfel nu ţi s-ar putea dezvolta într-o viaţă întreagă dacă ai folosi orice altă metodă. Vino la El pe calea care ţi-a fost oferită şi recomandată de ceruri. În acelaşi timp, dă-ți seama că El este oricând gata să te primească. El este deja ieşit în întâmpinarea ta. „Dacă faci un singur pas spre El, în pocăinţă şi credinţă, El se va grăbi să te cuprindă în braţele iubirii Sale infinite.” – Parabolele Domnului Hristos, pagina 206.
Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden
