„Și când va veni El va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihanirea si judecata, în ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine” Ioan 16:8-9
Cunoaşterea iubirii lui Dumnezeu, aşa cum ne este ea descoperită în planul de mântuire va conduce la un al treilea pas spre Hristos şi anume convingerea de păcat. Comportamentalistul defineşte păcatul că fiind călcarea legii – şi aceasta este singura definiţie cu valoare legală oferită de Biblie. Tot în Biblie ne mai sunt oferite însă şi alte definiţii practice care merg mult mai departe decât definiţia legală. Una din cele mai reprezentative este cea din Romani 14:23: „Tot ce nu vine din încredinţare (King James Bible: din credinţă) este păcat.” Indiferent ce fac, dacă nu este făcut prin credinţă în Isus, este păcat.
Privind din alt punct de vedere, putem deosebi alte două definiţii ale păcatului. Una este definiţia păcatului, la singular, iar cealaltă este definiţia păcatelor, la plural. Păcatul este o viaţă trăită fără Hristos. Păcatele reprezintă călcări ale legii. A trăi fără Hristos (a păcătui) este de fapt cauza călcării legii (a săvârşi păcate). În 1 Ioan 3:4 ni se spune: „Oricine face păcat (adică oricine trăieşte departe de Hristos) face şi fărădelege.”
Când a păcătuit Eva? Când a muşcat din fructul oprit? Ea a păcătuit când a pus la îndoială cele spuse de Dumnezeu. Faptul că a mâncat din acel fruct a fost numai urmarea naturală a ceea ce a constituit cu adevărat păcatul ei: necredinţa. Dacă constat că în viaţă mea se manifestă călcări ale legii, problema reală este faptul că eu nu am o legătură vie cu Hristos, sau că nu L-am cunoscut destul (numai o adâncă cunoaştere a caracterului şi iubirii Lui mă va face să ajung la biruinţa asupra păcatului). În acest ultim caz nu trebuie să disperăm pentru că această lucrare cere timp şi Isus ştie asta (vezi parabola cu firul de grâu).
Aşadar, când vorbim de convingerea de păcat, vorbim de a fi conştienţi de faptul că suntem păcătoşi, indiferent de ce am făcut; de cât de buni sau răi am fost. Noi am fost născuţi păcătoşi, noi suntem păcătoşi din fire şi Isus ştie asta, şi de aceea singurul lucru de care suntem responsabili este de a face ceea ce trebuie cu ceea ce cunoaştem despre planul de mântuire. Noi nu vom fi traşi la răspundere pentru că ne-am născut păcătoşi.
Când privim la noi în lumina în care ne vede Isus, este imposibil să nu vedem că suntem păcătoşi. Nu din pricina a ceea ce am făcut, ci pentru ceea ce suntem, păcătoşi născuţi în păcat. Numai când vom ajunge la această convingere vom simţi cât de mare nevoie avem de Isus şi de ajutorul Sau.
Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden
