„Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, și suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” 2 Corinteni 3:18
Vrăjmaşul Domnului ştie că dacă cineva vine la Isus, primul rezultat al acelei experienţe va fi dobândirea unei încrederi tari în Dumnezeu. El mai ştie şi că un alt rezultat va fi dobândirea neprihănirii – o neprihănire naturală, spontană, care vine de la Isus şi nu de la noi înşine. Ca atare, una din armele lui favorite este să ne determine să ne concentrăm atenţia la orice altceva, dar nu la legătura noastră cu Isus.
Spre exemplu, el obţine un extraordinar succes determinând pe mulţi să îşi concentreze toată atenţia la subiectul neprihănirii. Unora că aceştia el le spune: „Ascultă! Că să fii un adevărat creştin trebuie să ai o comportare desăvârşită. Lucrează în direcţia asta.” Şi omul nostru se apucă de lucru. El încearcă tot felul de metode spre a se întări în neprihănire. Ţie ţi s-a întâmplat asta? Mie mi s-a întâmplat. M-am hotărât cu tot dinadinsul să nu mai fac lucrurile pe care ştiam că nu trebuia să le fac. Mi-am alcătuit o lista cu păcate şi am început să lucrez în direcţia primului. Dar, pe când am ajuns la păcatul nr. 7, păcatul nr. 1 era din nou prezent în viaţa mea. Şi chiar pe când mă apucasem să lupt din nou împotriva păcatului nr. l, am primit prin poştă o broşură care purta titlul: „O sută de păcate de care trebuie să se pocăiască adventistii!”
Apoi cineva a venit cu idea, „Nu, nu aceasta este soluţia. Lucrul cel mai important este să-ţi stăpâneşti gândurile.” „Ce gândeşte omul în inima lui, aceea este.” Aşadar m-am apucat să îmi controlez gândurile. „Ei bine, astăzi n-am să mă mai gândesc deloc la…” N-a trecut mult timp şi „Ah, iară m-am gândit la…” Ai păţit cumva şi tu la fel? Uitându-te la ţine însuţi, nu poţi să devii altfel decât erai mai înainte de a începe să te studiezi, nu-i aşa?
Cineva a zis: „Să presupunem că îl urăşti pe Ionescu, şi-i tragi câte o palmă de câte ori îl întâlneşti. Partea ta în a birui această ispită este să te abţii cât mai tare de la a-l pălmui pe Ionescu. Dacă tu vei face aceasta. Dumnezeu va face restul, scoțând ura şi mînia din inima ta.” Dar când am încercat să pun în practică lucrul acesta, am constatat că nu mă puteam abţine de la a-l pălmui pe Ionescu.
Noi nu suntem împotriva moralităţii. Moralitatea este o trăsătură de valoare. Ea te va feri de închisoare, de amenzi, şi de a zace în şanţ. Dar moralitatea nu înseamnă creştinism, şi ea nu te poate duce în cer. Singurul fel prin care cineva poate ajunge la neprihănire este printr-o legătură continuă cu Isus.
Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden
