„Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea.” Romani 10:4
Astăzi vom vorbi despre predare, ca ultim pas spre Hristos. Să luăm aminte la cele scrise în ultimele versete din Romani 9, şi deasemenea la prima parte a capitolului 10. „Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă; pe când Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta? Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte.” Ei erau compartamentalişti. “Ei s-au lovit de piatra de poticnire, după cum este scris: „Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire, şi o stâncă de cădere: şi cine crede în El nu va fi dat de ruşine… Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere: pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi, şi nu s-au supus astfel neprihănirii, pe care o dă Dumnezeu.”
Ţineţi minte premiza: Mărul face mere pentru că este măr, şi niciodată pentru a deveni măr. Dacă vrei să ai mere, lucrul cel mai potrivit este să-ţi faci rost de un pom care face mere. Pomul nu trebuie să depună eforturi deosebite pentru a face mere; aceasta este ceva natural pentru un astfel de pom. Să ne întoarcem la pasajul citat mai sus, şi să parafrazăm: „Deci ce vom zice? Neamurile, care nu se chinuiau să producă mere, au rodit mere, mere adevărate, ca acelea produse de un pom. Dar Israel, care se muncea din greu să facă mere, n-a reuşit aceasta. De ce? Pentru că în loc să încerce să devină pomi roditori, ei au încercat să producă mere prin sforţări omeneşti. Ignorând calea presescrisă de Dumnezeu în privinţa aceasta, ei au încercat să producă mere prin propriile lor eforturi, în loc să se supună procesului de transformare în pomi roditori. Pentru că, pentru aceia care I se supun Lui, Hristos pune capăt încercărilor de a produce mere pe orice cale care este alta decât cea naturală.” Aceasta este „versiunea Venden” [autorul acestei cărţi] a pasajului citat mai sus.
Creştinul săvârseşte ceea ce este drept pentru că este creştin, şi nu pentru a deveni creştin. Începutul unei adevărate vieţuiri creştine este marcat de această renunţare la încercările zadarnice de a da roade bune prin eforturi personale.
Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden
