„Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit” Isaia 57:15
Când Isus a venit la Ierihon, Zacheu ajunsese la punctul în care era gata să renunțe la egoismul care-l stăpânise o viaţă întreagă. El era deja sătul de atâta fraudă şi înşelăciune câtă săvârşise, sătul de a mai întoarce spatele la îndemnurile Duhului Sfânt şi gata să accepte pacea promisă de Isus urmaşilor Săi. Când a auzit că Isus urma să treacă prin oraş, Zacheu a hotărât că trebuia să-L vadă cu orice preţ, aşa că s-a urcat într-un salcâm ca nu cumva să piardă ocazia.
Când a ajuns în dreptul salcâmului, Isus Şi-a ridicat privirile spre Zacheu care credea că era ascuns de priviri din pricina frunzişului şi i-a zis: „Zachee!” Isus ştia numele acestui om deşi nu-L mai întâlnise până atunci.
Isus nu trece pe nimeni cu vederea. El nu caută la înfăţişarea omului. El ne priveşte pe toţi cu un profund interes. Nimeni nu are motiv să se simtă neglijat. Isus trece astăzi pe strada ta. El trece pe strada fiecărui om care se naşte în această lume.
Şi Isus a zis: „Dă-te jos degrabă căci astăzi trebuie să rămân în casa ta” (Luca 19:5). Zacheu se înălţase din mai multe puncte de vedere. Şi noi încercăm adesea să compensăm micimea noastră spirituală prin manevre care schimbă doar aparenţele.
Există o lege a spiritualităţii care spune că trebuie să te cobori, pentru ca numai după aceea să poţi fi înălţat.
Zacheu L-a primit pe Isus cu bucurie. Oricând cineva face aceasta, există în mulţime unii care încep să murmure. Când au văzut cele întâmplate, unii au comentat faptul că Isus se oferea să viziteze pe un păcătos ca Zacheu. De ce trebuia Isus să găzduiască la un ticălos ca acesta? De ce n-a ales El să viziteze pe un om mai de ispravă? Dar, tocmai aceasta este evanghelia: Isus este oaspetele păcătoşilor. Dacă nu ar fi aşa, atunci tu şi cu mine nu am putea avea nici o speranţă. Nu-i aşa că e un lucru minunat că Isus este binevoitor să fie oaspetele păcătoşilor? Aceasta este o veste bună; este vestea cea bună a evangheliei lui Hristos.
Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden
