„Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor” Geneza 28:17
Iacov era o persoană religioasă. Toţi cei din familia sa erau membri ai bisericii. Cât timp a locuit cu părinţii, experienţa sa spirituală nu fusese rea, iar interesul său în drepturile întâiului născut nu se datora numai unor consideraţii materiale. El voia să aibă acea legătură cu Dumnezeu pe care bunicul său Abraam o avusese, şi pentru asta el merită o notă mare. „Dar deşi el preţuia mai mult interesele veşnice faţă de cele materiale, Iacov nu avea experienţa practică a umblării cu Dumnezeul căruia i se închina. Inima sa nu fusese reinoită prin harul lui Dumnezeu.” – Patriarhi şi Profefi, p. 178.
Iacov înţelesese greşit modul în care Dumnezeu acţionează. Lui i se promisese dreptul de întâi născut, dar se părea că Dumnezeu era prea zăbavnic şi prea o lungea până în ultimul moment. (Şi eu obişnuiam să mă supăr pe Dumnezeu pe tema aceasta. Din fericire Dumnezeu este singura persoană din univers pe care te poţi supăra fără să rişti să ţi se răspundă cu aceiaşi monedă. Şi dacă ţi se întâmplă să te superi pe El mai bine ia-I mărturisi deschis aceasta pentru că El ştie oricum.) Aşadar Dumnezeu zăbovea. Iacov probabil a gândit că Dumnezeu adormise la cârmă, aşa că el a hotărât că era momentul să-L ajute pe Dumnezeu să-şi țină făgăduiala. Un plan bine pus la punct a fost urzit în colaborare cu mama lui, Rebeca.
Cunoaşteţi restul povestirii. Prin înşelăciune, Iacov a dobândit în sfârşit dreptul de întâi născut. Unul din rezultate a fost că de atunci el nu a mai văzut-o niciodată pe mama lui. Îl vedem pribegind prin nisipurile deşertului, singur, cu un simţămint al vinovăţiei şi înconjurat de primejdii. Totul se întorsese împotriva lui. “Dumnezeu declarase că Iacov urma să primescă dreptul de întâi născut, şi El şi-ar fi adus la îndeplinire făgăduinţa la timpul cel mai potrivit dacă ei ar fi aşteptat aceasta cu credinţă.” – Ibidem, p. 180. Dar ei au hotărât să ia lucrurile pe cont propriu. Rezultatul a fost că Iacov nu a mai putut rămâne în cămin. Noaptea se lasă şi el se aşează pe pământul rece, cu o piatră drept căpătâi, şi de-abia îndrăzneşte să înalţe o rugăciune.
El gândea că pierduse orice speranţă de mai bine, dar chiar în acea noapte a avut un vis în care a văzut o scară ce se înălţa până la ceruri. Îngerii lui Dumnezeu suiau şi coborau acea scară. Scara Îl reprezenta pe Isus. Isus era singura legătură dintre cer şi pământ. Isus era încă lângă el. Isus încă îl iubea. Isus venise la el în timp de grea nevoie, şi El este gata să facă lucrul acesta pentru oricine este dispus să accepte harul Său. În noaptea aceea Iacov a fost convertit la adevăr.
Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden
