Te poți oare tocmi cu Dumnezeu?

„Cu adevărat. Domnul este in locul acesta, şl eu n-am ştiut” Geneza 28:16

Lui Iacov i-a fost prezentat planul de mântuire atunci când, dormind, cu o piatră drept căpătâi, el a visat acea scară ce urca până la ceruri; este adevărat că aceea nu a fost o dezvăluire în detaliu a plănuită de mântuire, dar atât cât i-a fost descoperit era suficient pentru stadiul la care se afla. Deşi Iacov a fost în stare să priceapă imediat o parte a acelei descoperiri, adevărurile cele mai adânci ale descoperirii au constituit subiectul unui studiu de o viaţă, şi, treptat, treptat, el a înţeles tot mai mult din acel plan minunat.

Să luăm aminte la cele spuse în Geneza 28:13-14. Dumnezeu repetă lui Iacov făgăduinţă care fusese făcută bunicului său Avraam. Versetul 15 spune, „Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge, şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun.” Oare nu era aceasta o veste bună? Iacov s-a trezit şi a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut.” Şi el a pus acolo o piatră de aducere aminte, şi a numit locul respectiv Betel.

Versetul 20 ne relatează cum apoi el a căzut din nou pradă sistemului de gândire religioasă care caracterizase experienţa sa de dinaintea convertirii. „Iacov a făcut o juruinţă, şi a zis: (luaţi seama la juruinţa lui!) „Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac, şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu.” Acest om se tocmeşte cu Dumnezeu. „Dacă Tu-mi dai ceva şi eu îţi voi da ceva?” Pe aceasta se bazează oare planul de mântuire? Este evident că Iacov înţelesese greşit modul în care acţionează Dumnezeu. El face o juruinţă. Dar, mântuirea nu se bazează pe un jurământ pe care noi îl luăm faţă de Dumnezeu, ci pe jurământul pe care El deja l-a făcut în privinţa noastră. O credinţă adevărată ne va conduce la a iubi pe Dumnezeu şi la a ne încrede în El indiferent de ceea ce ni s-ar întâmpla. Dumnezeu nu ne-a promis un cer întotdeauna senin; El ne-a promis însă putere pentru ziua de astăzi. O credinţă adevărată l-ar fi îndemnat pe Iacov să spună nu ceea ce a spus în jurământul său, ci următoarele: „Eu tot te iubesc şi mă voi încrede în Tine şi dacă ar fi să mor de foame.”

Şi Iacov a continuat să se tocmească cu Dumnezeu până ce a ajuns la pârâul Iaboc. Numai acolo a renunţat el să se mai încreadă în sine însuşi, şi s-a predat cu totul conducerii divine.

Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden

Citește și

Comentariile sunt închise

Confidenţialitatea ta este importantă pentru noi.

Vrem să fim transparenţi și să îţi oferim posibilitatea să accepţi cookie-urile. Le utilizăm pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web și a îmbunătăţi experienţa de navigare.
Prin clic pe butonul "DA, ACCEPT" accepţi utilizarea modulelor cookie. DA, ACCEPT Citește mai mult

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!