„Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor.” Geneza 32:24
Găsim la Iacov câteva trăsături caracteristice pentru viaţa lui de dinaintea întâmplării de la Iaboc. În primul rând era simţământul de vină pentru păcatul de a-şi fi înşelat tatăl. Această vină îl chinuise timp de douăzeci de ani. Mai era şi altceva. El îşi dăduse seama că îngerii lui Dumnezeu îl ocroteau, dar totuşi credea că şi el avea o parte de făcut în a-şi asigura pacea. El nu credea că Dumnezeu Îşi putea ţine făgăduinţele pe care i le făcuse la Betel fără colaborarea lui Iacov.
V-aţi gândit vreodată la ceea ce un singur înger poate face? Ce ziceţi de cei 180.000 de soldaţi asirieni? Cunoaşteţi relatarea: „Şi când s-au sculat dimineaţa, iată că toţi erau nişte trupuri moarte” (2 Împăraţi 19:35). Aceasta a fost lucrarea unui singur înger care a trecut prin acea tabără. Iacov ştia că era însoţit de două tabere de îngeri, una înainte şi una în urmă. El chiar a numit locul acela Mahanaim (Tabăra îndoită), dar probabil că el nu ştia prea mult despre puterea îngerilor şi despre puterea lui Dumnezeu de a-Şi împlini făgăduinţele. El încă credea că avea şi el ceva de făcut. Aceasta este atitudinea caracteristică a aceluia care nu este predat pe deplin, crezând că are şi el o parte de înfăptuit.
„Aceasta se va dovedi să fie spre ruina multora dintre noi. Mii de oameni fac aceeaşi greşeală pe care au făcut-o fariseii mustraţi de Isus la ospăţul lui Matei. În loc de a abandona o idee îndrăgită, sau de a lepăda o opinie ce a ajuns un idol, mulţi preferă să respingă adevărul venit de sus de la Tatăl luminilor. Unii ca aceştia se încred în ei înşişi şi în înţelepciunea lor, fără să-şi dea seama de sărăcia lor spirituală. Ei insistă să ajungă la mântuire pe o cale care să le permită să facă şi ei ceva important în această direcţie. Şi dacă ajung să înţeleagă că eul nu poate avea nici un rol, ei preferă să respingă mântuirea ce li se oferă.” – Hristos Lumina Lumii, p. 280.
Ni se spune că după acea noapte de luptă la Iaboc, Iacov a fost un alt om. Aceasta s-a întâmplat la douăzeci de ani după convertirea lui. De abia la Iaboc a fost dezrădăcinată din viaţa acestui om încrederea în sine. Tocmai acolo a descoperit Iacov valoarea dependenţei absolute de Dumnezeu începând din acel moment şiretenia n-a mai avut loc în viaţa acestui om. Viaţa lui ulterioară poate fi descrisă în numai două cuvinte: simplitate şi adevăr. Acest om a învăţat în sfârşit lecţia încrederii depline în puterea cerească.
Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden
