„Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, și mulți sunt cei ce intră pe ea.” Matei 7:13
De multă vreme oamenii au crezut că drumul spre pieire este un drum care merge numai în jos, poleit cu gheață, pe care aluneci și cazi drept în jos.
Într-o zi vizitam o membră a bisericii mele. Era o doamnă în vârstă, aproape de 80 de ani, înaltă, sofisticată, bine educată. După ce am discutat o vreme despre lucrurile obișnuite, am întrebat-o dacă exista ceva care, eu ca pastor puteam face, spre a-i fi de ajutor și încurajare. Ea a spus: „Da, dacă ai putea să mă scoți din această biserică, din această religie, să mă ții departe de Biblie și de Dumnezeu și de credință.” Eu am răspuns: „Iertați-mă, n-am înțeles!” Ea a răspuns: „Am fost prinsă într-o capcană. Am crescut într-o familie de misionari. S-a plantat în mine toată această rutină a religiei. Merg la ora de rugăciune în fiecare miercuri seara. Nu pot să nu mă duc, cu toate că nu vreau. Merg la biserică în fiecare săptămână deși aș dori să nu merg. Am încercat să mă rup de biserică și de Dumnezeu. Am încercat să ignor toată această problemă, dar nu pot.” Femeia m-a rugat s-o ajut să scape de religie! Am asigurat-o că după părerea mea, aceasta nu cădea în responsabilitatea mea. Acea persoană reprezenta cazul exagerat al unora care descoperă că nu este ușor să te desparți de Dumnezeu și de mântuire.
Pe drumul care duce în jos sunt bariere uriașe, sunt munți și piedici pe care însuși Dumnezeu le-a pus. Dumnezeu este hotărât să salveze dacă este cu putință pe toți oamenii din această lume. El nu violează puterea noastră de alegere, dar întrebuințează mijloace puternice pentru a face cât mai dificil ca cineva să se piardă.
Este adevărat că drumul către viață este descris ca fiind îngust. „Să nu trageți concluzia că drumul care duce în sus este greu iar cel care duce în jos este ușor. Pe calea care duce la moarte sunt dureri și pedepse, sunt întristări și dezamăgiri, sunt avertizări de a nu mai continua. Dragostea lui Dumnezeu a făcut să fie greu ca cei nepăsători și încăpățânați să se distrugă pe ei înșiși.” Cuvântări de pe Muntele Fericirilor, pag. 139.
Dumnezeu vrea ca „niciunul să nu piară ci toți să vină la pocăință” (2 Petru 3:9).
