„Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos.” Efeseni 4:7.
Una din dovezile pe care le avem pentru faptul că suntem fără speranță prinși în deprinderea de a face totul prin noi înșine, este aceea că, atunci când o persoană începe să caute legătura cu Dumnezeu, ea își controlează această legătură după comportamentul său. Să zicem că o persoană care a fost victima bolii de a încerca să lucreze pentru a merita mântuirea descoperă ulterior că putem fi mântuiți doar prin credința în Isus Hristos. Ca atare ea începe să-și concentreze atenția către Isus și adevărata închinare. Primul lucru pe care va tinde să-l facă creștinul nostru va fi că în dimineața următoare el se va uita la sine însuși ca să vadă cu cât este mai bună viața lui în urma acestei noi legături. Ați făcut vreodată aceasta?
Vorbeam odată cu cineva căruia îi venea foarte greu să trăiască viața aceasta, fără să ne mai gândim la speranța pentru cea veșnică. Am încercat să-l aduc la lsus, sugerându-i cum putea să-L cunoască, prin a petrece zilnic timp cu El. I-am spus: „Fii atent. Pentru că primul lucru pe care îl vei face, dacă vei petrece timp cu Dumnezeu mâine va fi să încerci să vezi dacă ai devenit mai bun. Este foarte posibil însă ca mâine să pari a fi mai rău ca oricând. Adesea se întâmplă aceasta.”
Ați descoperit vreodată că vă merge mult mai rău atunci când vă rugați mai mult? Vi s-a întâmplat vreodată că, atunci când ați făcut un efort hotărât de a avea o relație mai strânsă cu lsus, totul v-a mers pe dos? Ați predat vreodată totul lui Isus, ca apoi săptămâna următoare să fie îngrozitoare? Vi s-a întâmplat aceasta vreodată? Un student mi-a spus odată: „Am descoperit că mă descurc mai bine fără Dumnezeu.” Un alt student mi-a spus: „Am renunțat să fiu creștin acum două săptămâni și nu am mai păcătuit de atunci”
Nu ar trebui niciodată să ne judecăm relația cu Dumnezeu pe baza comportamentului nostru. Aceasta este treaba lui Dumnezeu. Dumnezeu va judeca pe fiecare după faptele lui. Noi nu trebuie să judecăm pe nimeni, aceasta incluzându-ne și pe noi. Este posibil ca viața de creștin să devină insuportabil de grea pentru că noi tindem să ne măsurăm mereu cu noi înșine și astfel ne luăm privirea de la lsus. Ni se pare greu să privim la lsus, să acceptăm că „nu este sub cer un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți.” (Fapte 4,12).
