„Luptă-te lupta cea bună a credinței.” 1 Timotei 6:12.
În ce constă lupta credinței? Credința este încredere. Încredere în cine? În cineva pe care Îl cunoști. Deci, dacă ajungi să cunoști pe cineva care este demn de încredere, vei avea credință. A-l cunoaște pe Dumnezeu te va duce la a avea încredere în El. Când ajungi să cunoști pe cineva care este absolut demn de încredere, nu se poate să nu te încrezi în el. De aceea, credința nu este ceva la care lucrezi, ci, vine ca rezultat al cunoștinței de Dumnezeu. Si credința nu vine la aceia care o caută, ci la cei ce nu caută doar credința ci pe Isus.
Cînd Îl căutăm pe Isus, noi învățăm să ne încredem în El în mod natural, iar când învățăm să ne încredem în Isus, El va lupta cu vrăjmașul pe care de atâtea ori am încercat să-l învingem, fără să avem succes. Lupta credinței nu este altceva decât efortul cerut pentru a veni în fiecare zi în contact și legătură personală cu Domnul Isus Hristos.
Lupta credinței implică o viață devoțională zilnică. Ea mai implică un contact de fiecare moment, de fiecare oră cu Isus. Iar dacă noi vom lupta lupta credinței, El a promis că va lupta lupta păcatului. De multă vreme noi suntem prinși în lupta împotriva păcatului atât de intens încât nu mai avem timp ori energie ca să luptăm lupta credinței. Ai căzut vreodată victimă acestei capcane? Unul din motivele pentru care viața de creștin este atât de deplorabil de grea este că noi încercăm să luptăm pe un front greșit, unde nu ar trebui să luptăm. Viata creștină și mântuirea se rezumă în esență la legătura cu Dumnezeu, dacă această legătură este corect definită și înțeleasă.
Punctul de plecare al mântuirii prin credința în Hristos este că El e Mântuitorul nostru absolut. Suntem mântuiți doar prin credința în Isus, iar faptele noastre sunt rezultatul, și niciodată cauza mântuirii noastre.
Așa că Dumnezeu ne invită să ne luptăm lupta cea bună. Prietene, cât timp a trecut de când ți-ai luat ultima dată timp ca să meditezi, să te gândești în mod serios la problema mântuirii? Ceea ce contemplăm, la ceea ce medităm, acea vom fi până la urmă. „Dacă ochiul este fixat la Isus, Duhul Sfânt nu-și va înceta lucrarea, până când sufletul nostru nu va reflecta chipul Său.” Hristos Lumina Lumii, pag. 302.
