„Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați!” Matei 5:6.
Ați întâlnit vreodată pe cineva care să fie convins că a comis un păcat de neiertat? Persoana reaspectivă era foarte îngrijorată din cauza aceasta! Dar chiar faptul că era îngrijorată însemna ceva, nu-i așa?
Îmi amintesc că odată, la o adunare în aer liber, fiecare din pastori a fost desemnat să ia câte un mic grup și să conducă o adunare de mărturisire. În grupul meu, s-a ridicat un om mai în vârstă, fiind în mod evident de curând venit la credință. Îi tremurau buzele și cu greu își stăpânea lacrimile. El a spus: „De mult timp Dumnezeu căuta să mă atragă la El, și până la urmă a reușit.” După care s-a așezat. Nu-mi amintesc nici o altă mărturie din acea zi. Am fost plăcut impresionat. Cred că Dumnezeu încearcă mult timp, nu-i așa?
A fost dată posibilitatea ca Isus să-ți ofere neprihănirea Sa în schimbul păcatelor noastre. Ce anume este neprihănirea? Noi avem anumite răspunsuri șablon pe care le folosim. Unul dintre ele este, a face ce este drept. Aceasta este adevărat. Putem găsi și o declarație inspirată cu privire la valabilitatea unui astfel de răspuns.
Însă să nu le uităm pe toate celelalte, de asemenea. Uneori, devenim experți în a lua unele declarații inspirate și a le separa de context. Dacă îndreptățirea nu este altceva decât a face ce este drept, atunci tot ceea ce am avea de făcut este aceasta, pentru a fi îndreptățiți. Vedeți capcana? Altcineva spune că neprihănirea este conformarea după voința lui Dumnezeu. Aceasta este adevărat și chiar putem găsi afirmații inspirate care să spună astfel. Dar și aici se găsește o capcană. Dacă nu ești atent poți ajunge la ideea că tot ce ai de făcut este să te conformi cu Legea lui Dumnezeu. Dar conformarea poate fi doar exterioară.
Așa că, trecând de la o definiție la alta poți ajunge la mare nedumerire, dacă nu ajungi la singura definiție adevărată: neprihănirea este egală cu Isus. În Romani 1:17 se spune: „Deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu”, în Evanghelia lui Hristos. Singurul fel de neprihănire adevărată pe care lumea l-a cunoscut vreodată este în persoana vie și reală a lui Isus Hristos. Deci, singura, și cea mai bună definiție este aceea că, neprihănirea este Isus. Când citim că „Binecuvântați sunt cei ce flămânzesc și însetează după neprihănire”, ceea ce spunem de fapt este că: „Binecuvântați sunt cei care flămânzesc și însetează după Isus.”
