„Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.” Romani 3:10.
Una dintre contradicțiile majore privitoare la tema mântuirii prin credință este că noi nu ajungem la neprihănire prin a căuta neprihănirea. Ea vine prin căutarea de către noi a lui Isus. A căuta neprihănirea în loc de a-L căuta pe Isus, reprezintă o capcană a diavolului. Neprihănirea este o chestiune mai profundă decât se poate dovedi prin niște acțiuni exterioare.
Ecuația pentru neprihănire este N = I, Neprihănirea este egală cu Isus. Dacă ar fi să o raportăm la viețile noastre, ar arăta astfel: Omenirea + Isus = Neprihănire. Aceasta este ecuația pentru neprihănire, în ce ne privește.
Într-o zi discutam despre aceasta în clasă, când un student la matematică ce stătea în rândul din spate și avea calculatorul în buzunar, a spus disperat: „Stai puțin. Noi tocmai am ajuns la concluzia că Neprihănirea = Isus. Dumneavoastră spuneți că Omenirea + Isus = Neprihănire. Dar dacă Isus = Neprihănire, atunci Omenirea = Zero!”
Odată, conduceam o săptămână de rugăciune la o școală creștină de medicină. A fost o experiență teribilă. Studenții de la medicină au niște creiere care nu le mai încap în țeastă! Iar de la tine se așteaptă să ai ce să le spui! O parte din cursul săptămânii a fost marcată de reacția negativă a unora dintre ei, pentru că vorbeam despre faptul că despărțiți de Isus noi nu putem face nimic. Unii aveau impresia că procedând așa ne socotim fără valoare. Nu poți să le spui unora care au muncit atât de greu pentru profesia lor, că sunt fără valoare, fără să aștepți astfel de reacții negative. Există oameni în lumea aceasta care pot face lucruri mari și fără Dumnezeu, atâta timp cât El le păstrează inimile pulsând în piepturi. Dar Dumnezeu face să bată și inimile acelora care-L blesteamă.
Chiar dacă suntem încă neajutorați în ce privește neprihănirea, pentru că ea se află doar în Isus, El a dovedit pe cruce că ființa omenească valorează cât întregul univers. Trebuie să recunoaștem că este o mare diferență între a fi neajutorat și a fi fără valoare. Când acceptăm premiza că nu suntem nimic, ne referim la ceea ce a spus Isus în Ioan 25:5: „Fără Mine nu puteți face nimic”, adică fără El nu putem da roadele neprihănirii. Dar, chiar fără El, noi valorăm mult și de aceea a venit El, ca să ne arate că prin El toate lucrurile sunt cu putință și ca să dovedească valoarea sufletului omenesc.
