„Dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.” Ioan 6:53
La prima vedere, ideea de a mânca trupul lui Hristos, şi a bea sângele Lui pare ciudată. La fel li s-a părut şi celor care au auzit-o direct de la Isus. Dar comentariul inspirat ne dă o explicaţie clară a înţelesului acestui pasaj.
„Primirea Cuvântului, pâinea cerească, se declară a fi primirea în inimă a lui Isus însuşi. Pe măsură ce primim Cuvântul lui Dumnezeu în inimă, noi ne împărtăşim cu sângele şi trupul Fiului lui Dumnezeu. Atunci mintea ne este luminată sprea a primi şi mai mult din Cuvântul care ne-a fost sădit în inimă, pentru ca, prin aceasta, creşterea noastră să continue. Omul este chemat să mănânce şi să mestece Cuvântul; dar dacă inima nu este deschisă, dacă omul nu însetează după Cuvânt, dacă el nu se lasă învăţat de Dumnezeu, Cuvântul va fi înţeles greşit, interpretat greşit şi aplicat greşit.
„După cum sângele este produs în corp din hrana fizică, tot aşa şi Hristos ia fiinţă în lăuntrul nostru din hrana spirituală pe care o constituie Cuvântul lui Dumnezeu, reprezentat de trupul şi sângele Mântuitorului. În lăuntrul aceluia care se hrăneşte cu o astfel de hrană ia fiinţă Hristos, nădejdea slavei. Cuvântul scris oferă căutătorului sincer trupul şi sângele Fiului lui Dumnezeu; prin ascultarea de acest Cuvânt noi devenim părtaşi de fire dumnezeiască. După cum nevoia noastră de hrană fizică nu este satisfăcută pentru totdeauna printr-o singură împărtăşire, tot aşa şi Cuvântul lui Dumnezeu trebuie primit zilnic spre a satisface în mod corespunzător nevoile noastre spirituale.
După cum viaţa trupului este întreţinută de sânge, tot aşa şi viaţa spirituală nu poate fi menţinută în lipsa împărtăşirii cu sângele lui Hristos. El este viaţa noastră, la fel cum viaţa trupească depinde de sângele trupului… Din cauza uzurii şi a pierderilor, trupul trebuie reînnoit zilnic prin hrana adusă de sânge. Tot aşa, noi avem nevoie de o hrănire continuă cu Cuvântul lui Dumnezeu, a cărui cunoaştere înseamnă viaţă veşnică. Acest Cuvânt trebuie să fie mâncarea şi băutura noastră. Numai în aceasta îşi poate găsi sufletul nostru hrana şi vitalitatea de care are nevoie. Noi trebuie să ne alimentăm cu aceste instrucţiuni preţioase, pentru a putea fi înnoiţi în duhul minţii noastre, şi pentru a creşte cu adevărat în Hristos.” Ellen G. White, Review and Herald, 23 noiembrie 1897.
