„Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” 2 Cor. 6:16
Sunt unii care zic că mântuirea noastră depinde întru totul de lucrarea săvârşită de Hristos şi că, atunci când venim pentru prima oară la Isus suntem mântuiţi odată pentru totdeauna. Aceasta este adevărat. Mântuirea tâlharului de pe cruce a fost tot atât de sigură în ziua în care a venit la Hristos ca şi peste alţi 40 de ani, dacă ar mai fi trăit atâta. Însă el a avut un avantaj pe care mulţi dintre noi nu-l avem, de a fi murit chiar în acea zi.
Dar deşi mântuirea noastră se bazează numai pe lucrarea lui Hristos, niciunul dintre noi nu este mântuit pentru un timp mai lung decât durata legăturii sale cu Hristos. „Omul păcătos poate găsi speranţă şi neprihănire numai la Dumnezeu; şi nici un om nu este considerat neprihănit în lipsa credinţei în Dumnezeu şi fără menţinerea unei legături vii cu El.” – Mărturii pentru predicatori, p. 377
Ceea ce a făcut din mântuire o necesitate, a fost intrarea păcătului în această lume. Şi ce este păcatul? Păcatul este despărţirea de Dumnezeu, ruperea legăturilor cu El. Dumnezeu nu mai putea să umble cu omul în răcoarea zilei; El nu mai putea să comunice cu noi faţă către faţă. Isus a venit să trăiască şi să moară pentru noi ca să restaureze această legătură. Prin Isus noi putem avea din nou părtăşie cu Tatăl. Scopul mântuirii nu este numai ca noi să trăim veşnic, scutiţi de întristări în locuinţele pregătite pentru noi în ceruri. Scopul mântuirii este restaurarea părtăşiei noastre cu Dumnezeu.
Noi nu suntem mântuiţi prin trăirea unei vieţi devoţionale. Noi suntem mântuiţi prin acceptarea iniţială şi continuă a sacrificiului săvârşit de Hristos în favoarea noastră. Dar care este scopul mântuirii noastre? Noi suntem mântuiţi pentru a fi ceea ce Dumnezeu a intenţionat încă de la început ca noi să fim: prietenii Lui. Noi suntem mântuiţi pentru părtăşie, comuniune şi legătură cu Dumnezeu.
Această părtăşie cu El ne dă asigurarea vieţii veşnice. Prin această prietenie cu Hristos, prin admirarea caracterului Său, El poate produce în vieţile noastre schimbarea care ne va aduce din nou în armonie cu Dumnezeu. O astfel de legătură cu Hristos ne va aduce biruinţă, putere de ascultare, credinţă, roadele Duhului şi împuternicirea pentru slujirea semenilor.
