Părtășie în ciuda nevredniciei și a greșelilor

    „Deci, ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos.” 1 Ioan 1:3.

    Ioan fusese numit fiul tunetului. Dar el a petrecut trei ani împreună cu Isus. El luase masa cu Isus, călătorise cu El, şi ei împărtăşiseră aceleaşi nevoi. Timp de trei ani Ioan se luptase pentru întâietate. În toţi aceşti ani el rămăsese fiul tunetului. Aceia care cred că convertirea şi umblarea în părtăşie cu Isus pot schimba pe om peste noapte, şi că dacă acestea nu se întâmplă convertirea nu a fost reală, ar trebui să ia seama la Iacob şi Ioan şi la ceilalţi ucenici.

    Ei s-au luptat şi s-au certat pentru intâietate pe tot parcursul perioadei petrecute cu Isus. Chiar şi în camera de sus ei erau framântaţi de aceleaşi gânduri. Ei nu au „alunecat” în ceartă! Ei se certaseră ore în şir pe drum cu privire la subiectul întâietăţii. Ei erau atât de preocupaţi cu acest subiect încât au rămas în urma lui Isus.

    Când s-au reîntâlnit, Isus i-a întrebat: „Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?”

    Ei au schimbat subiectul pentru că erau prea jenaţi ca să admită că se certaseră, dar de fapt nu au încetat să o facă.

    Isus i-a tratat atunci cu blândeţe şi gingăşie, şi Ioan a continuat să umble cu Isus chiar şi după ce Isus S-a înălţat la ceruri. Mulţi ani mai târziu, el a scris pentru noi aceste cuvinte: „Şi părtaşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos.” El vorbea folosind timpul prezent.

    Pe măsură ce Ioan a continuat să umble cu Isus, el a ajuns să fie transformat printr-o comuniune zilnică cu El. Spre sfârşitul vieţii sale, în loc să mai întrebe „Cine este cel dintâi?” şi să caute poziţia cea mai de vază, el zice: „Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii pentru că dragostea este de la Dumnezeu.”

    Scopul primordial al vieţii devoţionale este părtăşia cu Isus. Noi vorbim, umblăm şi comunicăm cu El pentru a fi părtaşi cu El. Şi în cele din urmă, în virtutea acestei părtaşii noi vom deveni asemenea Lui.

    Părtășie în ciuda nevredniciei și a greșelilor - 2017. Scopul primordial al vieţii devoţionale este părtăşia cu Isus. Noi vorbim, umblăm şi comunicăm cu El pentru a fi părtaşi cu El. Şi în cele din urmă, în virtutea acestei părtaşii noi vom deveni asemenea Lui.
    Moris Venden
    Moris Venden, în cartea „Nici o zi fără Isus” Îl prezintă pe Mântuitorul nostru într-un fel care poate determina o schimbare totală a vieții. Este o soluție foarte bună pentru cei care își drămuiesc foarte bine timpul, nu ca un substitut al legăturii, ci ca o rampă de lansare spre o legătură cu Dumnezeu.

    Din aceeași categorie

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    O apă limpede

    Doamne, ajută-mă să port lumina Ta pentru semenii mei astăzi și în fiecare zi! PROVOCARE: Ia-ți timp să meditezi la viața ta așa cum este ea reflectată în cei din jurul tău!

    Fața Lui și fața mea

    PROVOCARE: Cu siguranță că printre rudele tale sunt și persoane care încă nu Îl cunosc pe Dumnezeu. Ia-ți timp astăzi să te rogi pentru ele! Dacă ai ocazia, spune-le că Dumnezeu abia așteaptă să le vadă acasă!

    Două vieți și o istorie

    PROVOCARE: Fă un plan ca luna aceasta să ai o zi specială de post și rugăciune pentru a te apropia mai mult de Dumnezeu și pentru a mijloci pentru cei din familia ta!

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...