„Isus i-a răspuns: Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în împărăţia lui Dumnezeu” Ioan 3:5.
Printre farisei era un am numit Nicodim, un conducător al iudeilor. Acesta a venit la Isus noaptea şi I-a zis: „Rabi, Tu eşti un mare învăţător şi ai făcut şi multe minuni. Hai să discutăm ceva.” Nicodim a venit la Isus cu gândul de a purta o discuţie cu El. Făcând aşa, el nu se prezintă ca fiind un pseudointelectual – unul care foloseşte Biblia şi subiectele religioase în primul rând pentru a-i servi ca subiecte de discuţie.
Dumnezeu poate fi ţinut la distanţă vorbindu-se despre El. Sunt oameni care caută o metodă prin care să-L uite pe Dumnezeu, care să treacă drept o metodă care-L face cunoscut (Marea Luptă, p. 572). Poţi fi un membru al bisericii şi chiar să pari în bună rânduială, şi în acelaşi timp să fugi de Dumnezeu pe calea pseudointelectualităţii.
Aşadar Nicodim a venit şi a spus: „Hai să discutăm”.
Şi Isus I-a zis: „Ceea ce îţi trebuie ţie este să te naşti din nou”.
Isus L-a lăsat pe Nicodim să conducă discuţia oriunde voia el, dar de câte ori Nicodim se oprea să-şi tragă răsuflarea, Isus îl aducea înapoi la adevărata problemă: „Tu trebuie să te naşti din nou.”
Dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu. „Deoarece naşterea din nou sau convertirea ne dă o nouă capacitate de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, pe care nu o aveam înainte, o adevărată legătură cu Dumnezeu nu poate începe decât după naşterea din nou. Înainte ca aceasta să se întâmple, Biblia nu ne stârneşte nici un interes, decât dacă o folosim ca sursă de informaţii. Dar când Dumnezeu îşi săvârşeşte prin Duhul Sfânt lucrarea Sa de convertire, atunci noi vom găsi un nou sens în a studia Biblia. Ea ne va sluji ca mijloc de comunicare cu El.
Înţelegerea adevărului biblic nu depinde de puterea intelectului exercitată în direcţia unor căutări intense, ci de o sete reală după neprihănire. Dar cine poate dovedi sete după neprihănire? Numai o persoană convertită. Nimeni nu va tânji după neprihănire, decât dacă este născut din nou. Pavel spune că firea pământească este în vrăjmăşie cu Dumnezeu. Aşadar, naşterea din nou ne deschide drumul spre o bogată viaţă devoţională.
