„Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” Filipeni 3:14.
Sam era student. El lucrase o vreme pentru ca să-şi adune bani pentru a putea merge la şcoală. La început el era atât de încântat de faptul că putea în sfârşit să se pregătească pentru o carieră, încât studiul nu i se părea o problemă. Dar pe măsură ce treceau săptămânile, profesorii le dădeau tot mai mult şi mai mult de muncă. El s-a implicat de asemenea şi în multe activităţi sociale. Ca atare a trebuit să taie din orele de somn ca să poată face faţă la toate aceste activităţi. Într-o seară ceva groaznic s-a întâmplat.
El încerca din greu să studieze pentru un test pe care urma să-l dea în ziua următoare, dar îi era din ce în ce mai somn. A căscat, s-a întins, în cele din urmă s-a ridicat de la masă şi şi-a spălat faţa cu apă rece. Apoi a citit din nou acelaşi capitol. Nu a trecut mult şi s-a surprins gândindu-se cât de încântată a fost o colegă de-a lui când a invitat-o la un anumit program care urma să aibă loc la sfârşitul săptămânii.
Sam era îngrozit. Cum putea el să studieze în mod eficient când mintea lui rătăcea, sau când era pe jumătate adormit? El dorise să devină avocat. Dar ce putea să facă în situaţia aceasta? Necăjit el s-a retras de la şcoală şi s-a reîntors acasă.
„Credeam că eşti la facultate”, ziceau toţi când l-au văzut înapoi la vechea lui slujbă.
Sam le răspundea: „Ce să fac, am încercat, dar nu mi s-a părut deloc interesant. Mi se făcea somn şi mintea îmi rătăcea ori de câte ori mă apucam de studiu. Pentru că oricum nu câştigam nimic, m-am lăsat şi m-am întors acasă”.
Ce se întâmplă dacă în timp ce citeşti Biblia gândurile încep să-ţi rătăcească, sau devii somnoros? Faci şi tu ca Sam? Pui Biblia înapoi pe raft pentru încă şase luni? Sau faci aşa cum Sam ar fi trebuit să facă, continuând studiul?
Probabil că foarte puţini oameni s-au lăsat de şcoală pentru că mintea le rătăcea când începeau să studieze. Şi totuşi, mulţi au părăsit relaţia lor cu Dumnezeu din această cauză. O astfel de hotărâre este stupidă nu-i aşa? Noi ar trebui să fim binevoitori în a depune cel puţin tot atâta efort în ceva ce are legătură cu veşnicia pe cât depunem pentru lucrurile care privesc această scurtă viaţă pământească.
