Articolul precedentMulţumiri pentru spini
    Articolul următorLocalităţi sănătoase

    Rugăciunea umilinței

    „Smeriţi-vă înaintea Domnului și El vă va înălţa.” Iacov 4:10.

    Toţi ştim că pentru a te cunoaşte cu cineva şi pentru a rămâne în legătură, trebuie să comunici cu acea persoană. Acesta este scopul rugăciunii. Dacă legătura cu Hristos constituie temelia vieţii creştine, atunci rugăciunea este o necesitate absolută. Nu există nici un înlocuitor şi nici o altă alternativă. Pentru un orb există alternative în ce priveşte citirea Bibliei, dar nu şi în ce priveşte rugăciunea.

    Ce putem face pentru ca această comunicare prin rugăciune cu Dumnezeu să fie efectivă? Ni se spune că „în ce priveşte legătura cu Dumnezeu, nimic nu este mai important decât o adâncă umilinţă” (Mărturii, vol.S, p. S0). Să luăm aminte la pilda fariseului şi vameşului din Luca 18:11: „Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni…’” şi el a început să înşire faptele lui bune. În ce privinţă nu era el ca ceilalţi oameni? În ce priveşte exteriorul sau interiorul? Este evident că el se referea la faptele exterioare. Dar vameşul „sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept, şi zicea: ’Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’”. Vameşul a fost acela care s-a întors acasă îndreptăţit şi nu fariseul.

    Fariseul putea ca în virtutea puterii sale de voinţă să aibă o viaţă exterioară corectă. Dar inima lui rămăsese neschimbată. Numai aceia care, asemenea vameşului, îşi recunosc neputinţa în ce priveşte reîmpăcarea lor cu Dumnezeu şi îşi dau seama că nu pot face altceva decât să vină la El şi să admită nevoia lor disperată de harul Său iertător, vor fi cu adevărat îndreptăţiţi.

    Aceasta înseamnă mai mult decât a rosti cuvinte potrivite. „Buzele pot mărturisi o sărăcie a sufletului pe care inima nu o recunoaşte. În timp ce vorbim lui Dumnezeu despre sărăcia noastră spirituală, inima se poate umfla de mândria superiorităţii propriei noastre umilinţe şi a îndreptăţirii de sine. Numai într-un singur fel se poate obţine adevărata cunoaştere de sine. Noi trebuie să privim la Hristos. Ceea ce face pe oameni să se înalţe atât de mult în propria lor dreptate este necunoaşterea Lui” Parabolele Domnului Hristos, p. 159. Dacă dorim să avem o legătură bună cu Dumnezeu, noi trebuie să urmăm exemplul lui Hristos şi să ne rugăm ca Duhul Sfânt să ne aducă la acea umilinţă fără de care adevărata relaţie cu Dumnezeu nu poate exista.

    Moris Venden
    Moris Venden, în cartea „Nici o zi fără Isus” Îl prezintă pe Mântuitorul nostru într-un fel care poate determina o schimbare totală a vieții. Este o soluție foarte bună pentru cei care își drămuiesc foarte bine timpul, nu ca un substitut al legăturii, ci ca o rampă de lansare spre o legătură cu Dumnezeu.

    Din aceeași categorie

    Ajutor, mă pierd!

    Doamne, dă-le discernământ copiilor noștri și putere pentru biruință! PROVOCARE: Roagă-te astăzi ca Dumnezeu să îți dea puterea de a evita să privești sau să te gândești la lucruri imorale sau care îți pot sugera gânduri imorale!

    Tăria capului limpede

    Vezi ce te supără la cei mai tineri! Cu siguranță, vei putea găsi o rezolvare dacă vei gândi curat și limpede. PROVOCARE: Arată-i simpatie unui tânăr care a făcut alegeri greșite! Ajută-l să înțeleagă că, deși nu ești de acord cu ce a făcut, îl iubești și ești gata să îl ajuți cu ce poți!

    O singură variantă

    Când te vei ruga, pune în balanță moștenirea pregătită de tine pentru cei din generația tânără! PROVOCARE: Ia-ți un angajament în fața Cerului că nu vei lăsa să treacă nicio zi fără să le vorbești celor tineri despre Calea lui Dumnezeu!

    Nicio negociere

    Generația de mâine se clădește prin generația de astăzi. Tu poți fi azi un arhitect al celor ce Îi vor sluji mâine lui Dumnezeu. PROVOCARE: Ia-ți timp să te ocupi de viața spirituală a copiilor sau a nepoților tăi! Ajută-i să Îl cunoască pe Isus în mod personal!

    Publicate astăzi

    Luna Șebat

    Orice s-ar întâmpla în viața cuiva de lângă noi, să nu facem niciodată presupuneri grăbite și să considerăm că necazul lui se datorează faptului că e părăsit de Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că, atunci când cineva trece prin experiențe triste sau dureroase, acel om e poate cel mai aproape de Dumnezeu. Sub nicio formă să nu ne erijăm noi în unelte de pedeapsă pentru cineva, ci, dimpotrivă, să ne aplecăm și să-l ridicăm pe cel căzut sub povară chiar și în cazul unei vinovății evidente. Dacă nu cel căzut, atunci cine să aibă nevoie de ajutor și de înțelegere din partea cuiva care se consideră copil al lui Dumnezeu?

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Cea mai mare speranță

    În momentele de descurajare, spune alături de psalmist: „Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire”. Apoi continuă să-ţi imaginezi şi să meditezi asupra stării de bucurie eternă promisă de versetul de astăzi. Această promisiune este validă nu numai pentru veşnicie, ci şi pentru astăzi.

    Ajutor, mă pierd!

    Doamne, dă-le discernământ copiilor noștri și putere pentru biruință! PROVOCARE: Roagă-te astăzi ca Dumnezeu să îți dea puterea de a evita să privești sau să te gândești la lucruri imorale sau care îți pot sugera gânduri imorale!

    Krisztus a Bíró

    „Az Atya nem ítél senkit, hanem az ítéletet egészen a Fiúnak adta.” (Ján 5,22)„Tanításaiban Krisztus...