„Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept şi zicea: ’Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’”. Luca 18:13.
În Luca 18,13 vameşul spune: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” Dar în Ioan 9:31, în legătură cu omul care se născuse orb, ni se spune că „Dumnezeu n-ascultă pe păcătoşi.” În Psalmul 66:18 ni se spune că dacă cugetăm lucruri nelegiuite în inima noastră nu vom fi ascultaţi de Dumnezeu. Să presupunem că cugeţi lucruri nelegiuite în inima ta. Cum ai să te curaţi de acea nelegiuire? Nu poţi să o faci prin propria ta putere. Singura modalitate prin care cineva se poate curaţi de nelegiuire este de a veni la Dumnezeu prin rugăciune. Dar dacă El nu mă poate auzi până când nu sunt curăţit de nelegiuire, iar pe de altă parte eu nu mă pot curăţi singur de fărădelegea mea, se pare că am intrat pe o stradă înfundată. V-aţi gândit vreodată la lucrul acesta?
Care era contextul în care s-a spus că „Dumnezeu n-ascultă pe păcătoşi”? Cu ocazia unei vindecări – săvârşirea unei minuni. Dacă eu cuget lucruri nelegiuite în inima mea, este foarte probabil că Domnul nu va asculta rugăciunile mele speciale pentru vindecare sau pentru săvârşirea unei minuni sau pentru orice alt fel de binecuvântare deosebită. Este însă imposibil ca El să nu aibă bunăvoinţa să asculte rugăciunea mea atunci când îi cer putere pentru a lupta împotriva păcatului din inima mea. El va trebui să mă asculte cel puţin în acea privinţă! Şi totuşi sunt oameni care au simţământul că rugăciunile lor nu se Înalţă mai sus decât tavanul pentru că ei sunt conştienţi că nu sunt desăvârşiţi şi că au încă lipsuri şi nereuşite.
Citiţi istorisirea despre leprosul care a fost curăţit. Ea ne arată că Dumnezeu ascultă întotdeauna pe păcătoşi când ei strigă la El pentru iertare şi izbăvire din păcat. Poate că nu întotdeauna este potrivit cu voinţa lui Dumnezeu să primim anumite lucruri pe care le cerem, dar El este întotdeauna binevoitor „să ne cureţe de păcat, să ne facă copii ai Săi şi să ne facă în stare să trăim o viaţă sfântă” (Hristos Lunima Lumii, p. 266).
Nu-i da voie lui Satana să te împiedice de a veni înaintea lui Dumnezeu prin rugăciune pe temeiul greşelilor şi nereuşitetor tale. Orice păcătos, indiferent cât de departe a rătăcit – fie că este aproape de casa Tatălui său, fie că este încă în cocina cu porci – are privilegiul de a primi ajutor de la Dumnezeu. Oricine strigă la Dumnezeu după iertare şi după putere în lupta cu păcatul din inima sa, va fi întotdeauna ascultat.
