Stăruința în rugăciune

    „Şi iată că o femeie cananeancă… a început să strige către El: Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David” Matei 15:22.

    Se părea că Isus nici măcar nu o băga în seamă pe acea femeie care-L urmărea. El n-a dat nici un răspuns cererii ei, şi în cele din urmă ucenicii L-au rugat s-o gonească pentru că-i sâcâia. Când în cele din urmă i-a vorbit, Isus i-a spus că ei nu-i putea fi oferit nici un fel de ajutor, şi când ea a insistat, El a făcut referire la câini. Dar ea a continuat cu cererea ei, şi în cele din urmă i s-a dat răspuns.

    Iată o văduvă săracă, zdrenţăroasă şi neajutorată. Ea se prezentase de multe ori în faţa judecătorului care ar fi putut s-o ajute într-o clipită dacă ar fi vrut. Dar el refuză s-o ajute. Ea vine înaintea lui din nou şi din nou, cerându-i ajutorul, şi în cele din urmă îl primeşte.

    De ce au fost imortalizate aceste istorisiri? Ni se spune că „stăruinţa în rugăciune este o condiţie a ascultării ei” (Calea către Hristos, p. 97), dar de ce? Nu este oare Dumnezeu binevoitor să ne vină în ajutor? Trebuie oare să-L convingem că avem nevoie de ajutor?

    În ambele exemple de mai sus, Dumnezeu ne este descoperit prin contrast, şi nu prin comparaţie. Femeia siro-feniciană a fost tratată de Isus în felul în care iudeii ar fi tratat-o. El dorise să trezească simpatie pentru această femeie în inimile ucenicilor Săi, deşi pe vremea aceea ucenicii simpatizau mai mult cu iudeii în privinţa relaţiilor cu neamurile. Dar femeia, văzând că compasiunea lui Isus nu putea fi ascunsă pe de-a-ntregul, a continuat să-şi prezinte cererea până când a primit răspuns.

    Judecătorul nedrept este de asemenea un exemplu contrastant al modului în care Dumnezeu tratează cu noi. Dumnezeu este mai binevoitor în a ne da daruri bune decât suntem noi cu copiii noştri. El arată către judecătorul nedrept şi ne spune că dacă chiar şi acel om a putut fi câştigat prin persistenţă, cu cât mai mult va avea Dumnezeu bunăvoinţă faţă de noi.

    Cum putem dobândi perseverenţă? „Domnul Hristos însuşi a fost Acela care a pus în inima mamei stăruinţa ce nu putea fi respinsă. Domnul Hristos a fost Acela care a dat văduvei curajul şi hotărârea în cererea ei adresată judecătorului… Şi credinţa pe care El însuşi a sădit-o în inimă, nu putea ca să n-o răsplătească.” Parabole, p. 175.

    Stăruința în rugăciune - 2017. Dumnezeu este mai binevoitor în a ne da daruri bune decât suntem noi cu copiii noştri. El arată către judecătorul nedrept şi ne spune că dacă chiar şi acel om a putut fi câştigat prin persistenţă, cu cât mai mult va avea Dumnezeu bunăvoinţă faţă de noi.
    Moris Venden
    Moris Venden, în cartea „Nici o zi fără Isus” Îl prezintă pe Mântuitorul nostru într-un fel care poate determina o schimbare totală a vieții. Este o soluție foarte bună pentru cei care își drămuiesc foarte bine timpul, nu ca un substitut al legăturii, ci ca o rampă de lansare spre o legătură cu Dumnezeu.

    Din aceeași categorie

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    O apă limpede

    Doamne, ajută-mă să port lumina Ta pentru semenii mei astăzi și în fiecare zi! PROVOCARE: Ia-ți timp să meditezi la viața ta așa cum este ea reflectată în cei din jurul tău!

    Fața Lui și fața mea

    PROVOCARE: Cu siguranță că printre rudele tale sunt și persoane care încă nu Îl cunosc pe Dumnezeu. Ia-ți timp astăzi să te rogi pentru ele! Dacă ai ocazia, spune-le că Dumnezeu abia așteaptă să le vadă acasă!

    Două vieți și o istorie

    PROVOCARE: Fă un plan ca luna aceasta să ai o zi specială de post și rugăciune pentru a te apropia mai mult de Dumnezeu și pentru a mijloci pentru cei din familia ta!

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...