„Domnul a dat, şi Domnul a luat, – binecuvântat fie Numele Domnului.” Iov 1:21
Satana era sigur că singurul motiv pentru care Iov slujea lui Dumnezeu era pentru ci Dumnezeu îl proteja şi îl binecuvânta. Dumnezeu a văzut potrivit să permită Satanei să-şi susţină acuzaţia prin a-l încerca pe Iov. Satana a plecat în grabă din prezenţa lui Dumnezeu, şi a distrus toate bunurile lui Iov.
Iov a înţeles greşit. El gândea că Dumnezeu a fost acela care i-a luat totul. Dar în ciuda înţelegerii sale greşite, el şi-a păstrat totuşi încrederea în Dumnezeu. Satana a cerut permisia să-l încerce şi mai greu pe Iov, aducând asupra lui suferinţă şi boală. Iov însă şi-a menţinut poziţia şi integritatea, dar nu tot aşa a făcut şi soţia sa.
Iov a pierdut tot ce a avut cu excepţia – nemeritată – a soţiei sale. Satana a păstrat-o în viaţă pentru că şi-a dat seama că ea putea fi o unealtă bună în mâinile sale. Văzând că doamna Iov face lucrarea sa, Satana probabil că a zâmbit, şi şi-a asigurat îngerii că dacă vor insista, vor reuşi să-l corupă şi pe Iov. Lui Satana nu-i pasă ce facem sau ce nu facem noi ca răspuns la uneltirile sale, atâta vreme cât suntem stăpâniţi de egoism. Adesea el se bucură mai mult de ceea ce nu facem rău prin propria noastră putere decât de faptul în sine că ne-a făcut să păcătuim. Pare destul de limpede că el alege în mod arbitrar să lase pe unii oameni să trăiască în lux în timp ce pe alţii îi împinge în şanţ. El câştigă tot atât de mult de pe urma unui fariseu cât şi de pe urma unui demonizat. O persoană poate fi tot atât de pierdută când se laudă cu succese personale ca şi atunci când se bălăceşte în mocirla păcatului. Singurul lucru care îl îngrijorează cu adevărat pe Satana, este când o persoană alege părtăşia şi comuniunea cu Dumnezeu, pentru că el ştie că acesta este singurul lucru care-l poate înfrânge.
Când o persoană devine interesată în a-L cunoaşte pe Dumnezeu, Satana îşi strânge pumnii şi aduce acelei persoane aceleaşi acuzaţii pe care le-a adus şi despre Iov. Uneori Domnul găseşte potrivit să permită să fim încercaţi pentru a se dovedi dacă ascultarea şi iubirea noastră faţă de Dumnezeu se bazează pe interese egoiste sau se menţine indiferent de circumstanţe. Acesta este motivul pentru care lucrurile parcă încep să meargă mai rău atunci când ne hotărâm să stabilim sau să întărim o legătură adevărată cu Dumnezeu. Dacă noi înţelegem aceasta, atunci vom continua comuniunea noastră cu Dumnezeu, vom continua să ne încredem în El indiferent de împrejurări, iar Satana va fi înfrânt.
