Articolul precedentNu avea de ales
    Articolul următorDulce şi slab

    Credinţa pusă la probă

    „Şi ei au zis unul către altul: ‘Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum, și ne deschidea Scripturile?’” Luca 24:32

    Isus a călătorit pe drumul către Emaus alături de doi necredincioşi. Credinţa acelor bărbaţi fusese sfarâmată. Ei erau zdrobiţi. Ei vorbeau cu un Străin care călătorea alături de ei, şi spuneau: ’Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri’ (Luca 24:21).

    Aceşti oameni făcuseră parte dintre urmaşii lui Isus, dintre ucenicii cărora de multe ori Isus le spusese că El urma să meargă la Ierusalim, să fie dat în mâinile păcătoşilor, omorât, şi că va învia a treia zi. Ei Îl auziseră spunând toate acestea, şi totuşi se comportau ca şi când nu L-ar fi auzit. Conducătorii iudei îşi amintiseră de ceea ce Isus spusese. De aceea s-au dus ei la Pilat ca să ceară gărzi pentru mormânt.

    Maria Magdalena auzise ce spusese Isus. De aceea unsese ea picioarele lui Isus cu mirt de nard. Dar aceşti ucenici nu auziseră. Şi când a venit criza, s-a descoperit adevărata natură a credinţei lor.

    Şi în vieţile noastre apar momente de criză care ne năucesc. Noi nu ne dăm însă seama că este de fapt o binecuvântare să treci prin felurite încercări înainte de a da piept cu marea încercare finală. Este avantajos să lupţi cu furtuna până când nu vine uraganul. Este de folos să înveţi să te iei la întrecere cu nişte atleţi înainte de a te întrece cu caii.

    Motivul pentru care o criză nu este ceva cu totul negativ este că deşi criza nu te schimbă, ea îţi poate descoperi direcţia către care te îndrepţi. Şi dacă ai timp să te schimbi după ce vine criza, ea poate constitui mijlocul prin care ţi se descoperă lipsurile. După ce, pe calea către Emaus, cei doi ucenici descurajaţi, temători şi îndoielnici au descoperit secretul care le ardea inimile, ei au fost în stare să iasă din acea încercare cu un devotament, o încredere şi o credinţă care le fuseseră necunoscute până atunci. Nu criza a produs schimbarea, dar ea le-a dat ocazia să-şi cerceteze inimile, şi această cercetare a determinat schimbarea lor ulterioară

    Crizele ne ajută să ne înţelegem starea, să ne recunoaştem nevoia şi să ne îndreptăm către Hristos înainte de a ajunge în criza finală, după care nu mai există nici o ocazie de schimbare.

    Moris Venden
    Moris Venden, în cartea „Nici o zi fără Isus” Îl prezintă pe Mântuitorul nostru într-un fel care poate determina o schimbare totală a vieții. Este o soluție foarte bună pentru cei care își drămuiesc foarte bine timpul, nu ca un substitut al legăturii, ci ca o rampă de lansare spre o legătură cu Dumnezeu.

    Din aceeași categorie

    Ajutor, mă pierd!

    Doamne, dă-le discernământ copiilor noștri și putere pentru biruință! PROVOCARE: Roagă-te astăzi ca Dumnezeu să îți dea puterea de a evita să privești sau să te gândești la lucruri imorale sau care îți pot sugera gânduri imorale!

    Tăria capului limpede

    Vezi ce te supără la cei mai tineri! Cu siguranță, vei putea găsi o rezolvare dacă vei gândi curat și limpede. PROVOCARE: Arată-i simpatie unui tânăr care a făcut alegeri greșite! Ajută-l să înțeleagă că, deși nu ești de acord cu ce a făcut, îl iubești și ești gata să îl ajuți cu ce poți!

    O singură variantă

    Când te vei ruga, pune în balanță moștenirea pregătită de tine pentru cei din generația tânără! PROVOCARE: Ia-ți un angajament în fața Cerului că nu vei lăsa să treacă nicio zi fără să le vorbești celor tineri despre Calea lui Dumnezeu!

    Nicio negociere

    Generația de mâine se clădește prin generația de astăzi. Tu poți fi azi un arhitect al celor ce Îi vor sluji mâine lui Dumnezeu. PROVOCARE: Ia-ți timp să te ocupi de viața spirituală a copiilor sau a nepoților tăi! Ajută-i să Îl cunoască pe Isus în mod personal!

    Publicate astăzi

    Luna Șebat

    Orice s-ar întâmpla în viața cuiva de lângă noi, să nu facem niciodată presupuneri grăbite și să considerăm că necazul lui se datorează faptului că e părăsit de Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că, atunci când cineva trece prin experiențe triste sau dureroase, acel om e poate cel mai aproape de Dumnezeu. Sub nicio formă să nu ne erijăm noi în unelte de pedeapsă pentru cineva, ci, dimpotrivă, să ne aplecăm și să-l ridicăm pe cel căzut sub povară chiar și în cazul unei vinovății evidente. Dacă nu cel căzut, atunci cine să aibă nevoie de ajutor și de înțelegere din partea cuiva care se consideră copil al lui Dumnezeu?

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Cea mai mare speranță

    În momentele de descurajare, spune alături de psalmist: „Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire”. Apoi continuă să-ţi imaginezi şi să meditezi asupra stării de bucurie eternă promisă de versetul de astăzi. Această promisiune este validă nu numai pentru veşnicie, ci şi pentru astăzi.

    Ajutor, mă pierd!

    Doamne, dă-le discernământ copiilor noștri și putere pentru biruință! PROVOCARE: Roagă-te astăzi ca Dumnezeu să îți dea puterea de a evita să privești sau să te gândești la lucruri imorale sau care îți pot sugera gânduri imorale!

    Krisztus a Bíró

    „Az Atya nem ítél senkit, hanem az ítéletet egészen a Fiúnak adta.” (Ján 5,22)„Tanításaiban Krisztus...