„Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decit cea care a fost pusă, și care este Isus Hristos.” 1 Corinteni 3,11
Isus ne-a lăsat pilda gospodarului chibzuit care şi-a zidit casa pe stâncă. “A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă” (Matei 7:25). Pilda mai vorbeşte însă şi despre un alt om, care şi-a zidit casa pe nisip. „A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile” – momente de criză teribilă – „şi au izbit in casa aceea: ea s-a prăbuşit şi prăbuşirea i-a fost mare” (versul 27). Temelia nu s-a putut schimba în momentele de criză. Atunci n-a mai fost nimic de făcut care să poată evita dezastrul.
Şi noi trecem astăzi prin crize care aduc în vieţile noastre furtună şi potop – accidente, dureri şi întristări. Aceste crize vin pentru a dovedi cum suntem noi în realitate, nu cum „pozăm” în faţa lumii.
În domeniul vieţuirii creştine există un fenomen care ar putea fi numit schizofrenie spirituală, care se caracterizează prin faptul că o persoană arată bine pe dinafară, dar groaznic pe dinăuntru. Observăm aceasta la ucenicii lui Isus – îndeosebi unul din ei ieşea în mod deosebit în evidentă. El părea cel puţin tot atât de loial ca şi ceilalţi ucenici, dar când a venit criza, diferenţa s-a putut observa fără nici o dificultate. Iuda a scos demoni şi a vindecat bolnavi. El era unul din cei mai apropiaţi tovarăşi ai lui Isus. Dar când a venit criza, s-a văzut că lăuntrul ființei sale era cu totul altfel.
Mergi în pădure şi vezi un copac. El pare destul de zdravăn pe dinafară, şi totuşi el poate fi putred pe din lăuntru. Nimeni nu poate face diferenţa până nu izbucneşte furtuna şi-l trânteşte la pământ. Furtuna nu schimbă copacul putred într-unul sănătos şi nici invers. Ea doar descoperă adevărata stare a fiecărui copac.
Aşa se întâmplă şi cu casele. O casă nu-şi schimbă temelia când izbucneşte furtuna. Ea stă sau se prăbuşeşte, potrivit cu natura fundaţiei. Nimic mai simplu. Criza nu schimbă nimic şi pe nimeni. Ca să dobândim o credinţă tare, în stare să reziste în faţa furtunii, noi trebuie să hrănim acea credinţă prin dezvoltarea şi întreţinerea unei legături permanente cu Isus înainte de izbucnirea furtunii. Numai casa care a fost zidită pe Stâncă înainte de venirea furtunii va putea rămâne în picioare.
