„Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire!” Evrei 10:35
Cu mult timp în urmă, a fost dată o viziune, care este amintită în una din primele cărţi pe care această biserică a primit-o, prin darul deosebit al lui Dumnezeu. Ea se găseşte descrisă în cartea Experienţe şi viziuni, începând cu pagina 269. În viziune era vorba despre ceea ce urma să se întâmple în vieţile oamenilor chiar înaintea revenirii lui Isus.
Uneori noi petrecem mult timp studiind şi discutând despre ceea ce se va întâmpla pe plan politic şi internaţional la sfârşitul timpului de har. Dar şi mai interesant de observat este ceea ce se petrece în sufletele oamenilor lui Dumnezeu şi ce experienţe au ei. Probabil că veţi dori să studiaţi în mod personal întregul capitol intitulat Cernerea. Să luăm în studiu câteva fragmente.
„Am văzut pe unii mijlocind cu credinţă tare şi strigăte puternice către Dumnezeu.” Ce fel de credinţă? Credinţă tare. Nu uitaţi aceasta. „Feţele lor erau palide şi îngrijorate, exprimând lupta lor lăuntrică… Stropi mari de sudoare cădeau de frunţile lor.”
Această descriere poate fi foarte încurajatoare. V-aţi gîndit vreodată că cei ce trec prin momente de îngrijorare adâncă şi lupte lăuntrice puternice sunt despărţiţi de Dumnezeu? V-aţi gândit vreodată că îngrijorarea şi lupta sunt semne ale lipsei de credinţă? Că dacă ai o credinţă destul de tare nu o să experimentezi o astfel de agonie? Nu este aşa. Poţi să ai credinţă tare şi totuşi să treci prin adânci îngrijorări!
Apoi se spune: „Din când în când feţele lor se luminau de semnele aprobării lui Dumnezeu.” Când? Tot timpul? Nu, doar din când în când. „Şi din nou, aceeaşi solemnă şi îngrijorată înfăţişare se zugrăvea pe feţele lor. Îngeri răi se îngrămădeau în jur, aducând întuneric pentru a-L ascunde pe Isus de privirile lor.” Observaţi scopul lor principal: de a ascunde pe Isus de privirile credincioşilor. „Pe măsură ce rugăciunile lor continuau, în strigăte stăruitoare, din când în când o rază de lumină venea de la Isus asupra lor pentru a le încuraja inimile.” Nu tot timpul, ci doar din când în când.
Chiar când cerurile sunt ca arama deasupra capului tău, ai curaj. Aceasta nu este o dovadă a lipsei tale de credinţă. Nu trebuie să măreşti lupta şi îngrijorarea prin care treci, învinuindu-te de lipsă de credinţă. În măsura în care vei continua să-L cauţi pe Isus şi să mijloceşti înaintea lui cu stăruinţă, razele luminii Sale vor apărea din nou ca să-ţi îmbărbăteze inima.
