Curaj pentru timpul de criză

    „Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire!” Evrei 10:35

    Cu mult timp în urmă, a fost dată o viziune, care este amintită în una din primele cărţi pe care această biserică a primit-o, prin darul deosebit al lui Dumnezeu. Ea se găseşte descrisă în cartea Experienţe şi viziuni, începând cu pagina 269. În viziune era vorba despre ceea ce urma să se întâmple în vieţile oamenilor chiar înaintea revenirii lui Isus.

    Uneori noi petrecem mult timp studiind şi discutând despre ceea ce se va întâmpla pe plan politic şi internaţional la sfârşitul timpului de har. Dar şi mai interesant de observat este ceea ce se petrece în sufletele oamenilor lui Dumnezeu şi ce experienţe au ei. Probabil că veţi dori să studiaţi în mod personal întregul capitol intitulat Cernerea. Să luăm în studiu câteva fragmente.

    „Am văzut pe unii mijlocind cu credinţă tare şi strigăte puternice către Dumnezeu.” Ce fel de credinţă? Credinţă tare. Nu uitaţi aceasta. „Feţele lor erau palide şi îngrijorate, exprimând lupta lor lăuntrică… Stropi mari de sudoare cădeau de frunţile lor.”

    Această descriere poate fi foarte încurajatoare. V-aţi gîndit vreodată că cei ce trec prin momente de îngrijorare adâncă şi lupte lăuntrice puternice sunt despărţiţi de Dumnezeu? V-aţi gândit vreodată că îngrijorarea şi lupta sunt semne ale lipsei de credinţă? Că dacă ai o credinţă destul de tare nu o să experimentezi o astfel de agonie? Nu este aşa. Poţi să ai credinţă tare şi totuşi să treci prin adânci îngrijorări!

    Apoi se spune: „Din când în când feţele lor se luminau de semnele aprobării lui Dumnezeu.” Când? Tot timpul? Nu, doar din când în când. „Şi din nou, aceeaşi solemnă şi îngrijorată înfăţişare se zugrăvea pe feţele lor. Îngeri răi se îngrămădeau în jur, aducând întuneric pentru a-L ascunde pe Isus de privirile lor.” Observaţi scopul lor principal: de a ascunde pe Isus de privirile credincioşilor. „Pe măsură ce rugăciunile lor continuau, în strigăte stăruitoare, din când în când o rază de lumină venea de la Isus asupra lor pentru a le încuraja inimile.” Nu tot timpul, ci doar din când în când.

    Chiar când cerurile sunt ca arama deasupra capului tău, ai curaj. Aceasta nu este o dovadă a lipsei tale de credinţă. Nu trebuie să măreşti lupta şi îngrijorarea prin care treci, învinuindu-te de lipsă de credinţă. În măsura în care vei continua să-L cauţi pe Isus şi să mijloceşti înaintea lui cu stăruinţă, razele luminii Sale vor apărea din nou ca să-ţi îmbărbăteze inima.

    Curaj pentru timpul de criză - 2017. Chiar când cerurile sunt ca arama deasupra capului tău, ai curaj. Aceasta nu este o dovadă a lipsei tale de credinţă. În măsura în care vei continua să-L cauţi pe Isus şi să mijloceşti înaintea lui cu stăruinţă, razele luminii Sale vor apărea din nou ca să-ţi îmbărbăteze inima.
    Moris Venden
    Moris Venden, în cartea „Nici o zi fără Isus” Îl prezintă pe Mântuitorul nostru într-un fel care poate determina o schimbare totală a vieții. Este o soluție foarte bună pentru cei care își drămuiesc foarte bine timpul, nu ca un substitut al legăturii, ci ca o rampă de lansare spre o legătură cu Dumnezeu.

    Din aceeași categorie

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    O apă limpede

    Doamne, ajută-mă să port lumina Ta pentru semenii mei astăzi și în fiecare zi! PROVOCARE: Ia-ți timp să meditezi la viața ta așa cum este ea reflectată în cei din jurul tău!

    Fața Lui și fața mea

    PROVOCARE: Cu siguranță că printre rudele tale sunt și persoane care încă nu Îl cunosc pe Dumnezeu. Ia-ți timp astăzi să te rogi pentru ele! Dacă ai ocazia, spune-le că Dumnezeu abia așteaptă să le vadă acasă!

    Două vieți și o istorie

    PROVOCARE: Fă un plan ca luna aceasta să ai o zi specială de post și rugăciune pentru a te apropia mai mult de Dumnezeu și pentru a mijloci pentru cei din familia ta!

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...