„Cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!” Apocalipsa 22:17
Se povesteşte despre un om căruia i s-a defectat claxonul de la maşină. Aşa că s-a dus la un atelier din oraş să şi-l repare. Când a ajuns acolo ploua şi uşa atelierului era închisă. Pe uşă era un bilet pe care scria: „Claxonaţi pentru a fi servit!” Aţi simţit vreodată că pocăinţa te poate aduce într-o situaţie similară?
Nu voi uita niciodată încercările mele de a-mi converti băiatul. Eram îngrijorat în legătură cu el. Oraşul în care trăiam atunci avea nişte probleme. Copiii erau trimişi la închisoare pentru vânzare şi cumpărare de droguri. Îmi era teamă ca nu cumva şi fiul meu să facă aşa ceva. Am vorbit până când am depăşit măsura şi până când mi-am dat seama că era mai bine să termin cu vorbitul şi să încep să mă rog.
Nişte copii pe care el îi admira l-au invitat la o discuţie acasă la profesorul de religie. El s-a hotărât să meargă şi să pună câteva întrebări încuietoare. Îi plăcea să pună astfel de întrebări. Aşa că s-a dus şi a început să-şi facă jocul, dar, cam pe la jumătatea discuţiilor a început să devină atent la ce se discuta. Nu a aflat decât mai târziu că unii din acei copii se rugau pentru el. Înainte ca întrunirea să ia sfârşit, el a auzit ceva ce nu mai auzise niciodată până atunci – cu toate că pot să vă asigur că trebuie să fi auzit! Pur şi simplu nu reţinuse. Ceea ce a auzit a fost că noi niciodată nu ne schimbăm vieţile pentru a putea veni la Isus. Că noi întotdeauna venim la Isus aşa cum suntem şi El este Acela care ne schimbă vieţile.
Când s-a întors acasă, era atât de înflăcărat, de parcă era gata să vorbească în limbi! A venit la mine şi mi-a zis: „Ascultă tată, ascultă ce am să-ţi spun. Noi nu ne schimbăm vieţile pentru a putea veni la Isus. Venim exact aşa cum suntem. El este Acela care ne schimbă!”
N-aş fi vrut să-i stric inima, aşa că am zis: „Chiar aşa?” Şi sufletul îmi cânta în mine. În dimineaţa următoare, am trecut pe lângă dormitorul lui şi l-am văzut citind Biblia. Cu o zi mai înainte nu-i păsa câtuşi de puţin de Biblie. În mai puţin de o săptămînă a ţinut o adunare de „evanghelizare” cu alţi colegi de-ai lui, cu care a încercat să-şi împărtăşească noile sale vederi. Cât de fericit se simte cineva care îşi dă seama pentru prima oară că într-adevăr putem veni la Isus aşa cum suntem!
