„Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.” Fapte 5:31
În timpul facultății eram coleg de cameră cu fratele meu. Aceasta a fost oarecum ceva neobişnuit pentru că până atunci petrecusem atât de mult timp împreună până când ajunseserăm să ne certăm. Părinţii noştri erau foarte îngrijoraţi de faptul ca s-ar fi putut să nu mai trăim ca să ajungem maturi. Dar când am intrat la facultate am descoperit că de fapt eram foarte apropiaţi unul de altul. Psihologii spun că trebuie să iubeşti o persoană, ca să ajungi să te cerţi cu ea, şi că dacă n-ar fi aşa nu ţi-ai pierde timpul de pomană. Poate că aceasta era motivaţia subconştientă a certurilor noastre. Dar când am ajuns colegi de cameră ne-am împăcat foarte bine.
Obişnuiam să ne facem curăţenie în cameră în fiecare vineri, pentru Sabat. Dar într-o săptămână am rămas în urmă cu învăţatul şi încercam să termin o lucrare ca s-o pot preda la timp. Când fratele meu a intrat în cameră eu încă băteam la maşină. „Repede! Grăbeşte-te!” mi-a zis el. „Trebuie să facem curat în cameră!” Iar eu am zis: „Eu nu pot. Sunt prea ocupat.” Şi atmosfera se pregătise pentru ceartă. Dar apoi el s-a calmat şi a zis: „Nu-i nimic. Totul este în regulă. Trebuie că eşti într-o tensiune nemaipomenită. Cred că-ţi este foarte greu. Am să fac eu curat. Sunt bucuros că pot măcar eu să fac acest lucru. Am să fac totul de unul singur. Vezi-ți de treabă.”
Asta mi-a rupt inima! Mi-am lăsat imediat lucrul şi l-am ajutat. Ne-am mai încăierat câteodată chiar şi după această întâmplare, dar a fost diferit; era doar în joacă. Aceasta a fost o simplă ilustraţie a faptului că atunci când cineva nu-ţi face în ciudă, ci mai degrabă dă dovadă că te iubeşte şi te acceptă, acest lucru te câştigă, nu-i aşa? „Bunătatea” fratelui meu m-a determinat să-l ajut la curăţenie.
În Romani 2:4 ni se spune că bunătatea lui Dumnezeu ne îndeamnă la pocăinţă. Când ne referim la bunătatea lui Dumnezeu, aceasta este ceva real, adevărat. Ea nu este o bunătate prefăcută. Este singurul fel de bunătate adevărată care există. Eşti în căutarea pocăinţei adevărate? Când vii la Isus, studiază viaţa Sa, meditează la caracterul şi misiunea Sa şi caută să înţelegi marea Sa iubire pentru tine, ca şi faptul că El te acceptă aşa cum eşti, şi vei fi condus, cu siguranţă, la pocăinţă.
