O mărturisire sinceră

    „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.” Iacov 5:16

    V-aţi întrebat vreodată cum puteţi şti când să mărturisiţi vreun anumit păcat lui Dumnezeu ori altora? V-aţi gândit vreodată ce să mărturisiţi şi ce să nu mărturisiţi, întrebându-vă unde să trageţi linia de demarcaţie? Ni s-a făcut cunoscut că trebuie să fim atenţi cu mărturisirile noastre. „În multe din trezirile noastre religioase s-au făcut greşeli în legătură cu mărturisirea păcatelor. În timp ce mărturisirea foloseşte sufletului, avem nevoie de multă înţelepciune când o facem.” Mărturii, vol. 5, p. 645. Întrebarea, când şi cui ar trebui mărturisite păcatele, este una care cere un studiu atent şi multă rugăciune. Ea trebuie privită din toate punctele de vedere, cântărind-o înaintea lui Dumnezeu şi căutând iluminare divină (vezi ibidem, p. 645 – 646).

    Deci, la întrebarea, cui să-mi mărturisesc păcatele?, ne-au fost date câteva linii generale. În primul rând nu neglija să mărturiseşti greşelile către semeni, când acelea îi privesc pe ei (Fundamentele educaţiei creştine, p. 239). În al doilea rând, ca regulă generală, mărturiseşte păcatele intime lui Hristos (Sfaturi despre sănătate, p. 374).

    Dacă am o legătură vie cu Dumnezeu, nu este necesar să mă aşez şi să-mi fac inventariul vieţii mele, încercând să aflu cât de mult am greşit, să stau treaz noaptea ca să-mi fac liste şi să le analizez. Dumnezeu, în cadrul legăturii mele cu El, are diferite căi prin care să-mi dea de ştire ce ar trebui şi ce nu ar trebui să mărturisesc.

    Responsabilitatea de a ne convinge în legătura cu ceea ce trebuie să mărturisim aparţine lui Dumnezeu şi Duhul Sfânt. Partea noastră este să-I răspundem imediat, nu să aşteptăm.

    Dacă avem păcate de mărturisit, nu ar trebui să pierdem nici o clipă, ci să îndreptăm imediat lucrurile. Este greu să accepţi că ai greşit, dar când înţelegem că lipsa mărturisirii şi îndreptării lucrurilor stă în calea continuării legăturii noastre cu Hristos, când vedem legătura strânsă dintre mărturisire şi creşterea în viaţa creştină, parcă nu ne mai este atât de greu.

    Toţi avem de luptat în această privinţă. Dar putem fi mulţumitori pentru bunătatea iubitoare pe care Isus ne-o acordă astăzi. El este încă destul de mare ca, în cadrul legăturii noastre cu El, să ne comunice ce trebuie să mărturisim şi cum s-o facem.

    O mărturisire sinceră - 2017. Dacă avem păcate de mărturisit, nu ar trebui să pierdem nici o clipă, ci să îndreptăm imediat lucrurile. Este greu să accepţi că ai greşit, dar când înţelegem că lipsa mărturisirii şi îndreptării lucrurilor stă în calea continuării legăturii noastre cu Hristos, parcă nu ne mai este atât de greu.
    Moris Venden
    Moris Venden, în cartea „Nici o zi fără Isus” Îl prezintă pe Mântuitorul nostru într-un fel care poate determina o schimbare totală a vieții. Este o soluție foarte bună pentru cei care își drămuiesc foarte bine timpul, nu ca un substitut al legăturii, ci ca o rampă de lansare spre o legătură cu Dumnezeu.

    Din aceeași categorie

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    O apă limpede

    Doamne, ajută-mă să port lumina Ta pentru semenii mei astăzi și în fiecare zi! PROVOCARE: Ia-ți timp să meditezi la viața ta așa cum este ea reflectată în cei din jurul tău!

    Fața Lui și fața mea

    PROVOCARE: Cu siguranță că printre rudele tale sunt și persoane care încă nu Îl cunosc pe Dumnezeu. Ia-ți timp astăzi să te rogi pentru ele! Dacă ai ocazia, spune-le că Dumnezeu abia așteaptă să le vadă acasă!

    Două vieți și o istorie

    PROVOCARE: Fă un plan ca luna aceasta să ai o zi specială de post și rugăciune pentru a te apropia mai mult de Dumnezeu și pentru a mijloci pentru cei din familia ta!

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...