„Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin făptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” Romani 5:8.
Mă aflam odată într-un aeroport şi am comandat un sandvici între două zboruri, ca să-mi astâmpăr foamea. Am făcut însă greşeala să-l las pe tejghea şi să mă depărtez puţin ca să văd de alte lucruri. Să presupunem însă că m-aş fi dus la un magazin de maşini ca să cumpăr un Mercedes. Este foarte greu de crezut că după ce aş fi plătit banii pentru el l-aş fi lăsat acolo. Cu cât ceva ne costă mai mult, cu atât îl preţuim mai mult.
Darul nesfârşit de mare şi valoros al lui Dumnezeu în Isus Hristos face sigură acceptarea noastră, pentru că jertfa lui Isus a fost acceptată de Dumnezeu. Dumnezeu nu ne va uita sau abandona după ce a plătit un preţ atât de mare pentru răscumpărarea noastră. Noi putem să aducem laudă lui Dumnezeu pentru lucrul acesta astăzi.
Potrivit cu Romani 4:5 Dumnezeu îi îndreptăţeşte pe cei păcătoşi. Dacă vin la El, El îi primeşte aşa cum sunt. Acesta este adevărul cel mai important şi mai semnificativ pe care trebuie să-l înţelegem când vorbim despre mântuirea prin credinţă. Noi nu aşteptăm să ajungem la un moment în viitor când vom fi destul de buni pentru ca Dumnezeu să ne accepte. El ne acceptă aşa cum suntem când venim la El. Acest adevăr este valabil pentru momentul iniţial când venim la Dumnezeu, dar şi pentru ziua de astăzi în egală măsură. Si astăzi, dacă noi venim la El aşa cum suntem, El ne acceptă.
Numai cei care au înţeles acest adevăr al acceptării necondiţionate de către Dumnezeu au dreptul să vorbească despre ascultare. Dacă eu încă nu sunt sigur că am fost deja acceptat, este deosebit de periculos să mă apuc să vorbesc despre ascultare, pentru că vorbirea mea nu poate fi altfel decât descurajatoare.
Când un păcătos dă răspuns puterii de convingere a Duhului Sfânt, el vine înaintea lui Dumnezeu aşa cum este, şi în meritele lui Hristos el este îndreptăţit faţă de Dumnezeu. Nimic din ceea ce noi putem face nu va adăuga ceva la această mântuire. Nici o lucrare a omului are merit sau valoare în ea însăşi. Nu ascultarea este ceea ce ne îndreptăţeşte înaintea lui Dumnezeu; ea nu este cauza mântuirii noastre. Dar pentru creştinul care înţelege clar acest adevăr, care priveşte la meritele lui Hristos ca garanţie a asigurării şi iertării sale, şi nu la propriile sale fapte, subiectul ascultării are totuşi o importanţă deosebită. Odată ce am înţeles pe deplin temelia mântuirii, noi suntem gata să începem a înălţa ziduri pe această temelie.
